3 intrări

13 definiții

cosorấre1 sf [At: DA / V: ~seríre / Pl: ~ri / E: cosorî1] 1 Tăiere a viei cu cosorul1 Si: cosorât1 (1), cosoreală (1), cosoritură (1). 2 Curățare a pomilor cu cosorul1 Si: cosorât1 (2), cosoreală (2), cosoritură (2). 3 Tăiere a stufului cu cosorul1 (5) Si: cosorât1 (3), cosoreală (3), cosoritură (3). 4 (Pex) Tăiere. 5 (Pex) Înghiontire. 6 (Pex) Bătaie. 7 (Pex) Ucidere. 8 (Fig) Ironizare. 9 (Pex) Jignire. 10 (Reg) Scărpinare. 11 (Reg; d. vite) Împerechere.

cosorấre2 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cosorî2] (Reg) Privire morocănoasă Si: cosorât3.

cosorất1 sn [At: ANTIPA, P. 566 / V: ~serít / Pl: ~uri / E: cosorî1] 1-11 Cosorâre1 (1-11).

cosorất2, ~ă a [At: GRAIUL II, 324 / V: ~serít2 / Pl: ~ấți, ~e / E: cosorî1] 1 Tăiat2. 2 Curățat2. 3 (Pex) Înghiontit2. 4 Bătut2. 5 (Pex) Ucis2. 6 (Fig) Ironizat2. 7 (Pex) Jignit2. 8 (Reg) Scărpinat2. 9 (Reg; d. vite) Împerecheat2. 10 Încovoiat ca un cosor1 (1).

cosorất3 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cosorî2] Cosorâre2.

cosorất4, ~ă a [At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: ~ấți, ~e / E: cosorî2] 1 (Reg; d. sânge) Coagulat2. 2 (Înv) Învinețit2.

cosorî́1 [At: ȘINCAI, HR. II, 278/37 / V: ~serí / Pzi: ~rắsc / E: cosor] 1 vt A tăia via cu cosorul1 (1). 2 vt A curăța pomii cu cosorul1 (1). 3 vt A tăia stuful cu cosorul1. 4 vt (Pex) A tăia. 5 vt (Pex) A înghionti. 6 vt (Pex) A bate. 7 vt (Pex) A ucide. 8 vt (Fig) A ironiza. 9 vt A jigni. 10 vr (Reg) A se scărpina. 11 vr (D. vite) A se împerechea.

cosorî́2 vr [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pzi: ~rấsc / E: cosor1] (Reg) A privi morocănos.

COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.

COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.

cosorî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorắsc, imperf. 3 sg. cosorá, perf. s. 3 sg. cosorî́, 3 pl. cosorấră; conj. prez. 3 să cosoráscă; ger. cosorấnd; part. cosorất

cosorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorăsc, imperf. 3 sg. cosorá; conj. prez. 3 sg. și pl. cosoráscă

A COSORÎ́ ~ăsc tranz. (viță de vie) A curăța cu cosorul. /Din cosor

Intrare: cosorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cosorî cosorâre cosorât cosorând singular plural
cosorăște, cosoraște* cosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cosorăsc (să) cosorăsc cosoram cosorâi cosorâsem
a II-a (tu) cosorăști (să) cosorăști cosorai cosorâși cosorâseși
a III-a (el, ea) cosorăște, cosoraște* (să) cosorască cosora cosorî cosorâse
plural I (noi) cosorâm (să) cosorâm cosoram cosorârăm cosorâserăm, cosorâsem*
a II-a (voi) cosorâți (să) cosorâți cosorați cosorârăți cosorâserăți, cosorâseți*
a III-a (ei, ele) cosorăsc (să) cosorască cosorau cosorâ cosorâseră
Intrare: cosorât
cosorât participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosorât cosorâtul cosorâ cosorâta
plural cosorâți cosorâții cosorâte cosorâtele
genitiv-dativ singular cosorât cosorâtului cosorâte cosorâtei
plural cosorâți cosorâților cosorâte cosorâtelor
vocativ singular
plural
cosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosorâre cosorârea
plural cosorâri cosorârile
genitiv-dativ singular cosorâri cosorârii
plural cosorâri cosorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: cosorâre
cosorâre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)