2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosorấre1 sf [At: DA / V: ~seríre / Pl: ~ri / E: cosorî1] 1 Tăiere a viei cu cosorul1 Si: cosorât1 (1), cosoreală (1), cosoritură (1). 2 Curățare a pomilor cu cosorul1 Si: cosorât1 (2), cosoreală (2), cosoritură (2). 3 Tăiere a stufului cu cosorul1 (5) Si: cosorât1 (3), cosoreală (3), cosoritură (3). 4 (Pex) Tăiere. 5 (Pex) Înghiontire. 6 (Pex) Bătaie. 7 (Pex) Ucidere. 8 (Fig) Ironizare. 9 (Pex) Jignire. 10 (Reg) Scărpinare. 11 (Reg; d. vite) Împerechere.

cosorấre2 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cosorî2] (Reg) Privire morocănoasă Si: cosorât3.

cosorî2 vr [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pzi: ~răsc / E: cosor1] (Reg) A privi morocănos.

cosorî1 [At: ȘINCAI, HR. II, 278/37 / V: ~seri / Pzi: ~răsc / E: cosor] 1 vt A tăia via cu cosorul1 (1). 2 vt A curăța pomii cu cosorul1 (1). 3 vt A tăia stuful cu cosorul1. 4 vt (Pex) A tăia. 5 vt (Pex) A înghionti. 6 vt (Pex) A bate. 7 vt (Pex) A ucide. 8 vt (Fig) A ironiza. 9 vt A jigni. 10 vr (Reg) A se scărpina. 11 vr (D. vite) A se împerechea.

COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.

COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.

A COSORÎ́ ~ăsc tranz. (viță de vie) A curăța cu cosorul. /Din cosor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosorî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorắsc, imperf. 3 sg. cosorá, perf. s. 3 sg. cosorî́, 3 pl. cosorấră; conj. prez. 3 să cosoráscă; ger. cosorấnd; part. cosorất

cosorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorăsc, imperf. 3 sg. cosorá; conj. prez. 3 sg. și pl. cosoráscă

Intrare: cosorâre
cosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosorâre
  • cosorârea
plural
  • cosorâri
  • cosorârile
genitiv-dativ singular
  • cosorâri
  • cosorârii
plural
  • cosorâri
  • cosorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: cosorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cosorî
  • cosorâre
  • cosorât
  • cosorâtu‑
  • cosorând
  • cosorându‑
singular plural
  • cosorăște
  • cosoraște
  • cosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cosorăsc
(să)
  • cosorăsc
  • cosoram
  • cosorâi
  • cosorâsem
a II-a (tu)
  • cosorăști
(să)
  • cosorăști
  • cosorai
  • cosorâși
  • cosorâseși
a III-a (el, ea)
  • cosorăște
  • cosoraște
(să)
  • cosorască
  • cosora
  • cosorî
  • cosorâse
plural I (noi)
  • cosorâm
(să)
  • cosorâm
  • cosoram
  • cosorârăm
  • cosorâserăm
  • cosorâsem
a II-a (voi)
  • cosorâți
(să)
  • cosorâți
  • cosorați
  • cosorârăți
  • cosorâserăți
  • cosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • cosorăsc
(să)
  • cosorască
  • cosorau
  • cosorâ
  • cosorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosorî regional

  • 1. A tăia vița de vie cu cosorul.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ironiza jigni

etimologie:

  • cosor
    surse: DEX '98 DEX '09