3 definiții pentru cosorâre
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cosorâre1 sf [At: DA / V: ~serire / Pl: ~ri / E: cosorî1] 1 Tăiere a viei cu cosorul1 Si: cosorât1 (1), cosoreală (1), cosoritură (1). 2 Curățare a pomilor cu cosorul1 Si: cosorât1 (2), cosoreală (2), cosoritură (2). 3 Tăiere a stufului cu cosorul1 (5) Si: cosorât1 (3), cosoreală (3), cosoritură (3). 4 (Pex) Tăiere. 5 (Pex) Înghiontire. 6 (Pex) Bătaie. 7 (Pex) Ucidere. 8 (Fig) Ironizare. 9 (Pex) Jignire. 10 (Reg) Scărpinare. 11 (Reg; d. vite) Împerechere.
cosorâre2 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cosorî2] (Reg) Privire morocănoasă Si: cosorât3.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coserâre sf vz cosorâre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cosorâre
coserâre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |