2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosór1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62 / V: ~sír, ~súr / Pl: ~oare / E: vsl косоръ, srb kosor, mg koszor] 1 Cuțit scurt, cu vârful încovoiat. 2 (Îe) A se ține ~ A se ține neabătut de o treabă. 3 (Îae) A fi viril, în ciuda vârstei înaintate. 4 (Îe) L-a ras cu ~ul I-a facut-o. 5 (Spc) Un fel de coasă cu coada de 1 m, pentru tăiat stuful Si: târpan. 6 Planta erbacee acvatică Ceratophyllum demersum, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare, cu fructe ovale, prevăzute cu spini de forma unui cosor (1) Si: (reg) brădiș, frunza-cerei. 7 (Bot; reg) Foarfeca-bălții (Straticites aloides). 8 (Pfm) Penis. 9 (Spc) Penis de cal. 10 Cal bătrân.

cosór2 sm [At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: ~i / E: ns cf cosomor] (Reg) 1 Om morocănos. 2 Om violent.

COSÓR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, folosit în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, adesea spinoasă, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale (Ceratophyllum demersum). Din sl. kosorĭ.

COSÓR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĭ.

COSÓR, cosoare, s. n. Cuțit scurt, întors la vîrf, întrebuințat la tăiatul viței de vie. Tăiam strugurii cu coșarul. STANCU, D. 68.

COSÓR2 ~i m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lungă, servind drept hrană animalelor din lacuri și bălți. /<sl. kosori

COSÓR1 ~oáre n. Cuțit cu lama scurtă și încovoiat la vârf, folosit în viticultură și pomicultură. /<sl. kosori

cosor n. 1. cuțit îndoit la vârf cu care vierul curăța butucii și tae strugurii; 2. Bot. plantă cu frunzele recurbate în formă de corn; crește cufundată prin ape stagnante sau lin curgătoare (Ceratophyllum demersum). [Slav. KOSORĬ].

2) cosór n., pl. oare (vsl. kosorĭ, d. kósa, coasă; bg. kóser, rus. kosýrĭ; ung. koszor, kocsor). Un fel de cuțit încovoĭat de tăĭat vița de vie ș. a.

1) cosór m. ca plantă și n. ca desiș (cp. cu vsl. kosa, coamă, cosiță, păr). O plantă care crește foarte deasă în apa bălților (ceratophyllum demersum și c. submersum).

coșór sm [At: T. PAPAHAGI, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Împletitură de nuiele așezată în fața și în spatele carului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosór s. n., pl. cosoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSÓR s. 1. (reg.) rizacă, sabiță, târpan. (~ pentru tăiat stuful.) 2. v. brădiș.

COSOR s. 1. (reg.) rizacă, sabiță, tîrpan. (~ pentru tăiat stuful.) 2. (BOT.; Cerathophyllum demersum) brădiș, (reg.) frunza-cerei.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cosór (cosoáre), s. n.1. Cuțit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosorĭ, der. de la kosa „coasă” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ.Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a ațîța, a irita; Arg., a copula).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cosór, cosoare, s.n. – Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat, de regulă, în viticultură sau pomicultură. ♦ (onom.) Cosor, nume de familie (7 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kosorǐ, de la kosa „coasă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX), cf. srb. kosor, magh. koszor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERATOPHYLLUM L., CERATOFILUM, COSOR, BRĂDIȘ, fam. Ceratophyllaeeae. Gen originar din regiuni tropicale ale globului, cca 3 specii, perene, erbacee,. acvatice, nubmerse, foarte ramificate, ce se cultivă în ape adinei, stagnante sau lin curgătoare. Tulpini lungi, fragile, aproape filiforrne, arțiculat-noduroase. Frunze transparente în tinerețe, transparență pe care și-o pierd la maturitate. Flori monoice, solitare, dispuse neregulat la subsuoara frunzelor, cele mascule cu 12 petale, 12-14 stamine, cele femele eu 9-10 petale, stilul lung. Fructele ovale, nearipate, cu spini.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cosor, cosori s. m. penis.

a da cosor expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

arată toate definițiile

Intrare: cosor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosor
  • cosorul
  • cosoru‑
plural
  • cosoare
  • cosoarele
genitiv-dativ singular
  • cosor
  • cosorului
plural
  • cosoare
  • cosoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coșor
coșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosor

  • 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, folosit în viticultură și în pomicultură.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rizacă sabiță tărpan un exemplu
    exemple
    • Tăiam strugurii cu cosorul. STANCU, D. 68.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee acvatică, adesea spinoasă, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale (Ceratophyllum demersum).
    surse: DEX '09 sinonime: brădiș frunza-cerei

etimologie: