cosor¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62 / V: ~sir, ~sur / Pl: ~oare / E: vsl косоръ, srb kosor, mg koszor] 1 Cuțit scurt, cu vârful încovoiat. 2 (Îe) A se ține ~ A se ține neabătut de o treabă. 3 (Îae) A fi viril, în ciuda vârstei înaintate. 4 (Îe) L-a ras cu ~ul I-a facut-o. 5 (Spc) Un fel de coasă cu coada de 1 m, pentru tăiat stuful Si: târpan. 6 Planta erbacee acvatică Ceratophyllum demersum, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare, cu fructe ovale, prevăzute cu spini de forma unui cosor (1) Si: (reg) brădiș, frunza-cerei. 7 (Bot; reg) Foarfeca-bălții (Straticites aloides). 8 (Pfm) Penis. 9 (Spc) Penis de cal. 10 Cal bătrân.