cosor, cosoare, s.n. – Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat, de regulă, în viticultură sau pomicultură. ♦ (onom.) Cosor, nume de familie (7 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kosorǐ, de la kosa „coasă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX), cf. srb. kosor, magh. koszor.