14 definiții pentru cosmonaută

cosmonaútă s. f., g.-d. art. cosmonaútei; pl. cosmonaúte

cosmonaútă s. f., pl. cosmonaúte

COSMONAÚT, -Ă, cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt.

COSMONAÚT, -Ă, cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt.

cosmonaút s. m., pl. cosmonaúți

cosmonaút s. m., pl. cosmonaúți

COSMONAÚT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.)

COSMONAÚT, -Ă s.m. și f. Astronaut. [Pron. -na-ut. / < fr. cosmonaute, cf. rus. kosmonaut, engl. cosmonaut].

COSMONAÚT, -Ă s. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute)

COSMONAÚT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană, cu pregătire specială, care pilotează o navă cosmică sau care face parte din echipajul acesteia; astronaut. Pilot-~. Medic-~. /<fr. cosmonaute, engl. cosmonaut


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSMONAÚT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.)

cosmonaút, -ă s.m.f. (astr.) Astronaut ◊ „A fost efectuată aterizarea navei-satelit având la bord pe pilotul cosmonaut, maiorul Iuri Alexeevici Gagarin.” I.B. 7 VIII 61 p. 1; v. și Sc. 6 IX 62 p. 4, I.B. 8 VI 65 p. 4; apare în combinații cu alte cuvinte: ♦ ◊ „Amintirea cosmonauților-eroi va rămâne de aceea neștearsă în memoria omenirii.” Sc. 1 VII 71 p. 6. ◊ „Viitoarele cosmonaute sunt antrenate de un centru de medicină spațială, fiind supuse unor încercări identice cu cele ale cosmonauților-oameni.” Cont. 22 V 64 p. 7. ◊ „Pilotul Vladimir Remek, cosmonaut-cercetător, care a efectuat primul zbor spațial în cadrul programului «Intercosmos» cu nava «Soiuz-28».” R.l. 11 III 78 p. 5 (cf. rus. kosmonavt, fr. cosmonaute, engl. cosmonaut; DMN 1961; L. Seche în LR 1/1960 p. 60, Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135 și 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 114, Graur T. 44, FC I 141, V. Guțu Romalo C.G. 234; DEX, DN3)

pilót-cosmonaút s.m. (astr.) Conducătorul unei nave cosmice ◊ „A fost efectuată aterizarea navei-satelit având la bord pe pilotul-cosmonaut, maiorul Iuri Alexeevici Gagarin.” I.B. 7 VIII 61 p. 1. ◊ „Comitetul Central al P.C.U.S. și Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. au hotărât formarea unei comisii guvernamentale pentru elucidarea cauzelor morții tragice a piloților-cosmonauți. Sc. 1 VII 71 p. 6; v. și 17 II 64 p. 4; v. și fotodocument (din pilot + cosmonaut, după rus. liotcik kosmonavt; Th. Hristea P.E. 160; FC I 64)

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmonaută
cosmonaută substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosmonau cosmonauta
plural cosmonaute cosmonautele
genitiv-dativ singular cosmonaute cosmonautei
plural cosmonaute cosmonautelor
vocativ singular
plural