cosmonaut, -ă s. m. f. (astr.) Astronaut ◊ „A fost efectuată aterizarea navei-satelit având la bord pe pilotul cosmonaut, maiorul Iuri Alexeevici Gagarin.” I.B. 7 VIII 61 p. 1; v. și Sc. 6 IX 62 p. 4, I.B. 8 VI 65 p. 4; apare în combinații cu alte cuvinte: ♦ ◊ „Amintirea cosmonauților-eroi va rămâne de aceea neștearsă în memoria omenirii.” Sc. 1 VII 71 p. 6. ◊ „Viitoarele cosmonaute sunt antrenate de un centru de medicină spațială, fiind supuse unor încercări identice cu cele ale cosmonauților-oameni.” Cont. 22 V 64 p. 7. ◊ „Pilotul Vladimir Remek, cosmonaut-cercetător, care a efectuat primul zbor spațial în cadrul programului «Intercosmos» cu nava «Soiuz-28».” R.l. 11 III 78 p. 5 (cf. rus. kosmonavt, fr. cosmonaute, engl. cosmonaut; DMN 1961; L. Seche în LR 1/1960 p. 60, Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135 și 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 114, Graur T. 44, FC I 141, V. Guțu Romalo C.G. 234; DEX, DN3)