3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-cosm2 [At: DN3 / E: fr -cosme] Element secund de compunere cu semnificația „(Referitor la) cosmos”.

-COSM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cosmos”. [< fr. -cosme].

cosmo- [At: DN3 / V: cosm~ (înv) cozm~ / E: fr cosmo-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 Referitor la cosmos (1-2). 3-4 De cosmos (1-2).

cósmos sn [At: DA ms / V: (rar) ~sm / Pl: ~uri / E: fr cosmos] 1 (Ant; îoc haos) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și spațiu. 2 Spațiu cosmic.

CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; Univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.

CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.

CÓSMOS s. n. Universul considerat ca un sistem, ca un tot organizat. O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29.

COSMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cosmos, univers”. [Var. cosm-. / < fr. cosmo-, cf. gr. kosmos].

CÓSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

COSM(O)-, -CÓSM elem. „cosmos, univers”. (< fr. cosm/o/-, -cosme, cf. gr. kosmos)

CÓSMOS s. n. 1. univers. 2. spațiu infinit care înconjură atmosfera Pământului. (< fr. cosmos, gr. kosmos)

CÓSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existență; univers. 2) Spațiu extraterestru. /<gr. kósmos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSMOS s. lume, macrocosm, univers.

arată toate definițiile

Intrare: cosm (suf.)
sufix (I7-S)
  • cosm
Intrare: cosmo
cosmo
invariabil (I1)
  • cosmo
prefix (I7-P)
  • cosm
Intrare: cosmos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmos
  • cosmosul
  • cosmosu‑
plural
  • cosmosuri
  • cosmosurile
genitiv-dativ singular
  • cosmos
  • cosmosului
plural
  • cosmosuri
  • cosmosurilor
vocativ singular
plural
cosm1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosm
  • cosmul
  • cosmu‑
plural
  • cosmuri
  • cosmurile
genitiv-dativ singular
  • cosm
  • cosmului
plural
  • cosmuri
  • cosmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosmos cosm

  • 1. Spațiu cosmic; Univers.
    surse: DEX '09 DN sinonime: lume macrocosmos univers
  • 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29.
      surse: DLRLC

etimologie: