2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cosm3- vz cosmo
-cosm2 [At: DN3 / E: fr -cosme] Element secund de compunere cu semnificația „(Referitor la) cosmos”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosm1 sn vz cosmos
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-COSM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cosmos”. [< fr. -cosme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSM1- v. cosmo-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSM s.n. v. cosmos.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; Univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cosmo- [At: DN3 / V: cosm~ (înv) cozm~ / E: fr cosmo-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 Referitor la cosmos (1-2). 3-4 De cosmos (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosmos sn [At: DA ms / V: (rar) ~sm / Pl: ~uri / E: fr cosmos] 1 (Ant; îoc haos) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și spațiu. 2 Spațiu cosmic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cozm- vz cosm-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSMOS s. n. Universul considerat ca un sistem, ca un tot organizat. O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cosmos, univers”. [Var. cosm-. / < fr. cosmo-, cf. gr. kosmos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSM(O)-, -COSM elem. „cosmos, univers”. (< fr. cosm/o/-, -cosme, cf. gr. kosmos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COSMOS s. n. 1. univers. 2. spațiu infinit care înconjură atmosfera Pământului. (< fr. cosmos, gr. kosmos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existență; univers. 2) Spațiu extraterestru. /<gr. kósmos
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cosmos s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cosmos s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosmos s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COSMOS s. v. univers.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSMOS s. lume, macrocosm, univers.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COSM-, v. COSMO-. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor la excitațiile externe; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu menținerea și perfecționarea frumuseții fizice a corpului omenesc.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
COSMOS. Subst. Cosmos, univers, cer, ceruri, lume; spațiu cosmic, spațiu extraterestru, spațiu interplanetar. Sistem cosmic. Sistem stelar, sistem sideral, galaxie, metagalaxie; roi de stele, constelație. Galaxia noastră; calea laptelui, calea lactee, calea robilor, drumul robilor. Materie interstelară; nebuloasă. Sferă cerească. Cer, boltă, boltă cerească, bolta cerului, tărie (fig.), firmament (livr.). Axa lumii; ecuator ceresc; emisferă; emisferă nordică (boreală), emisferă sudică (australă). Corp ceresc, astru. Stea, steluță (dim.), stelișoară (reg.), steloi (augm.), stea uriașă, stea pitică; stea luminoasă, luceafăr; luceafărul de (din) zori, luceafărul dimineții, zorilă, steaua Sirius; luceafărul cel mare de miezul nopții, luceafărul cel frumos, steaua Vega; luceafărul porcesc, luceafărul porcar, steaua Adelbaharan; luceafărul mare de noapte, steaua Hiperion; steaua polară, steaua-ciobanului. Sistemul solar. Planetă, planetoid, asteroid, satelit; planete terestre, planete gigante. Soare. Planetele sistemului solar: Mercur; Venus, luceafărul de dimineață, luceafărul de ziuă, zorel (pop.), luceafărul porcilor, luceafărul boului, luceafărul de seară, luceafărul, luceafărul de noapte, luceafărul ciobanilor, steaua ciobanilor; Pămînt, Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluton. Luna, Selene (livr.); lună nouă, crai nou; lună plină; cornul lunii. Meteorit, stea căzătoare, meteor, bolid, aerolit, asteroid. Cometă, stea comată (rar), stea cu coadă. Astronomie; astrofizică; cosmologie, cosmografie; cosmogonie. Astronom; cosmolog; cosmograf. Observator astronomic. Adj. Cosmic; galactic. Astral, stelar, sideral; stelin (rar); stelos (înv.), înstelat, constelat. Ceresc, celest (poetic). Solar. Planetar. Terestru; Lunar (rar), selenar. Astronomic; cosmografic; cosmologic; cosmogonic.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cosmoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cosmos, univers”. DN
etimologie:
- cosmo-, -cosme DN
cosmos, cosmosurisubstantiv neutru
- 1. Spațiu cosmic; Univers. DEX '09 DNsinonime: lume macrocosmos univers
- 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29. DLRLC
-
etimologie:
- cosmos DEX '09 DEX '98 DN