cortel² sn [At: LB / V: ~rdel / Pl: ~e / E: nct] (Trs) 1 Haină bărbătească, albă, de lână Si: anteriu. 2 Haină cu mâneci, din postav alb, brodat cu floricele din lână vopsită numite găitane Si: (înv) ipingea. 3 Șubă. 4 Vestă lungă de catifea, cu fluturi din mărgele.

cortel³ sn [At: LB / V: ~til / Pl: ~e / E: mg kortély] (Mgm; îrg) 1 Cvartir. 2 Sălaș. 3 Locuință. 4 Gazdă. 5 Conac.

cortel¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: ~uri / E: cort + -el] (Reg) Umbrelă.

CORTEL, corteluri, s. n. (Mold.) Umbrelă. Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129. Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84.

cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.

cordel sn vz cortel²

cortil sn vz cortel³

!cortel (umbrelă; haină; cartier) (înv., reg.) s. n., pl. corteluri

cortel¹ (umbrelă) (înv.) s. n., pl. corteluri/cortele

cortel² (haină) (reg.) s. n., pl. corteluri

cortel (haină, gazdă) s. n., pl. corteluri

cortel (umbrelă) s.n., pl. corteluri / cortele

CORTEL s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, umbrelă.

cortel s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. UMBRELĂ.

cortel, corteluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.