cortél¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: ~uri / E: cort + -el] (Reg) Umbrelă.

cortél² sn [At: LB / V: ~rdél / Pl: ~e / E: nct] (Trs) 1 Haină bărbătească, albă, de lână Si: anteriu. 2 Haină cu mâneci, din postav alb, brodat cu floricele din lână vopsită numite găitane Si: (înv) ipingea. 3 Șubă. 4 Vestă lungă de catifea, cu fluturi din mărgele.

cortél³ sn [At: LB / V: ~tíl / Pl: ~e / E: mg kortély] (Mgm; îrg) 1 Cvartir. 2 Sălaș. 3 Locuință. 4 Gazdă. 5 Conac.

CORTÉL, corteluri, s. n. (Mold.) Umbrelă. Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129. Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84.

cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.

cortél² (haină) (reg.) s. n., pl. cortéluri

cortél¹ (umbrelă) (înv.) s. n., pl. cortéluri/cortéle

cortél (haină, gazdă) s. n., pl. cortéluri

cortél (umbrelă) s.n., pl. cortéluri / cortéle

CORTÉL s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, umbrelă.

cortel s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. UMBRELĂ.

cortél, cortéluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.