cortéj sn vz cortegiu

cortej n. 1. șir de persoane cari însoțesc pe alta spre a-i face onoare; 2. fig. însoțire: boalele sunt cortejul necumpătării.

cortégiu sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~éj / Pl: ~ii / E: fr cortège, it corteggio] 1 Șir de persoane care însoțesc o personalitate Si: alai, suită. 2 Șir de participanți la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce însoțește un fenomen. 4 (Fig) Șir.

*cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ.