16 definiții pentru corporație corporațiune

CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (În Evul Mediu) Organizație de meseriași constituită în scopul apărării intereselor și drepturilor (profesionale); breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (În unele țări, mai ales în SUA) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation.

CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor; breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (în unele țări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation.

CORPORÁȚIE, corporații, s. f. (În orînduirea feudală) Organizație profesională de meseriași, care apăra interesele și drepturile membrilor săi împotriva feudalilor. V. breaslă, tagmă, cin. Legile corporațiilor împiedicau în mod sistematic, prin limitarea extremă a numărului de calfe pe care im singur meșter breslaș putea să le utilizeze, ca acesta să se transforme într-un capitalist. MARX, C. I 336. În vremea aceasta [în evul mediu] se formează [la Kiev] o mulțime de corporații artistice. SAHIA, U.R.S.S. 40. – Pronunțat: -ți-e.

corporáție (-ți-e) s. f., art. corporáția (-ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții, art. corporáțiile (-ți-i-)

corporáție s. f. (sil. -ți-e), art. corporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții,art. corporáțiile (sil. -ți-i-)

CORPORÁȚIE s. v. breaslă.

CORPORÁȚIE s.f. 1. Organizație medievală meșteșugărească, care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (În S.U.A.) Denumire dată societăților pe acțiuni. [Gen. -iei, var. corporațiune s.f. / cf. fr. corporation, it. corporazione].

CORPORÁȚIE s. f. 1. organizație (medievală) de meseriași care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (în S.U.A. și alte țări) societate pe acțiuni. (< fr. corporation)

CORPORÁȚIE ~i f. 1) (în feudalism) Asociație de meseriași, grupați în vederea apărării intereselor lor; breaslă; isnaf. 2) Societate pe acțiuni. [Art. corporația; G.-D. corporației; Sil. -ți-e] /<fr. corporation

CORPORAȚIÚNE s. f. v. corporație.

CORPORAȚIÚNE s. f. v. corporație.

CORPORAȚIÚNE s.f. v. corporație.

corporați(un)e f. 1. reunire de persoane constituind un corp; 2. asociațiune autorizată de oameni supuși unor obligațiuni comune relativ la profesiunea lor (v. breaslă, isnaf).

*corporațiúne f. (lat. corporátio, -ónis, natură corporală, care la Englejĭ și Francejĭ a luat înț. actual). Breaslă, iznaf, asociațiune generală de meseriașĭ. – Și áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORPORÁȚIE s. breaslă, tagmă, (înv.) cin, isnáf, ortá, rufét. (~ cizmarilor.)

corporáție-mamút s.f. Corporație foarte dezvoltată ◊ Corporația-mamut «International Telegraph and Telephone».” Săpt. 24 III 72 p. 7. ◊ „Ofensiva corporațiilor-mamut. În lupta inegală de concurență dispar tot mai multe firme mici. 245000 declarații de faliment într-un singur an.” Sc. 9 IV 76 p. 6 //din corporație + mamut//

Intrare: corporație
corporație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corporație corporația
plural corporații corporațiile
genitiv-dativ singular corporații corporației
plural corporații corporațiilor
vocativ singular
plural
corporațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corporațiune corporațiunea
plural corporațiuni corporațiunile
genitiv-dativ singular corporațiuni corporațiunii
plural corporațiuni corporațiunilor
vocativ singular
plural