14 definiții pentru isnaf (organizație) iznaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isnaf [At: (a. 1783) URICARIUL II, 43 / V: izn~, (înv) esn~ / Pl: ~uri (1), ~i (2-3) / E: tc esnaf] (Înv) 1 sn Breaslă. 2 sm Breslaș. 3 sm Persoană care este cea mai importantă dintr-o familie.

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf.

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf.

ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Învechit) Corporație, breaslă. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36. Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293. ♦ Grup de meseriași avînd aceeași profesie. Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Membru al unei corporații; breslaș. Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în circiumă, unde mai erau și alți isnafi. CARAGIALE, O. III 43. Jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor. id. ib. 49. – Variantă: iznáf (C. PETRESCU, A. R. 10) s. n.

ISNÁF1 ~uri n. înv. Asociație de muncitori cu aceeași meserie (organizați în vederea apărării intereselor); breaslă. /<turc. esnaf

isnaf n. corporațiune deosebită cu câte un staroste în frunte: n’a trimis’o în cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. [Turc. ESNAF].

isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

isnáf2 (breaslă) (înv.) s. n., pl. isnáfuri

isnáf (breaslă) s. n., pl. isnáfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISNÁF s. v. breaslă, breslaș, corporație, tagmă.

isnaf s. v. BREASLĂ. BRESLAȘ. CORPORAȚIE. TAGMĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

isnáf (-furi), s. n. – Breaslă, corporație. – Var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. Tc. esnaf, din arab. sinf „clasă” (Șeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf. Sec. XVIII, înv.

Intrare: isnaf (organizație)
isnaf1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isnaf
  • isnaful
  • isnafu‑
plural
  • isnafuri
  • isnafurile
genitiv-dativ singular
  • isnaf
  • isnafului
plural
  • isnafuri
  • isnafurilor
vocativ singular
plural
iznaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isnaf (organizație) iznaf

  • exemple
    • Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații. GHICA, S. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Ciocoiul... porunci să adune pe toți boierii din amîndouă județele, toate isnafurile și pe opincari. FILIMON, C. 293.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grup de meseriași având aceeași profesie.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ca în balada meșterului Manole, un isnaf de meșteri mari băteau țăruși, întindeau sforile. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53.
        surse: DLRLC

etimologie: