2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coroiere sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: coroia] 1 Încovoiere ca un cioc de coroi1 (1-3) Si: coroiat1 (1). 2 (D. nas) Transformare în acvilin Si: coroiat1 (2).

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. – Din coroiat (derivat regresiv).

coroia vr [At: CARAGIALE, S. 4 / Pzi: ~iez / E: coroi1] 1 A se încovoia ca un cioc de coroi1 (1-3). 2 (D. nas) A se face coroiat2 (2).

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, a avea formă coroiată. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4.

A COROIA ~iez tranz. A face să se coroieze; a arcui; a încovoia; a cambra; a curba. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

A SE COROIA pers. 3 se ~ia intranz. A căpăta formă de arc; a se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroia, imperf. 3 pl. se coroiau; conj. prez. 3 să se coroieze; ger. coroindu-se

!coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază; conj. prez. 3 să se coroieze

coroia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coroiază; conj. prez. 3 sg. și pl. coroieze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROIA vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

COROIA vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

Intrare: coroiere
coroiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroiere
  • coroierea
plural
  • coroieri
  • coroierile
genitiv-dativ singular
  • coroieri
  • coroierii
plural
  • coroieri
  • coroierilor
vocativ singular
plural
Intrare: coroia
verb (V213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroia
  • coroiere
  • coroiat
  • coroiatu‑
  • coroind
  • coroindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • coroia
(să)
  • coroieze
  • coroia
  • coroie
  • coroiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • coroia
(să)
  • coroieze
  • coroiau
  • coroia
  • coroiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coroiaverb

  • 1. rar (Despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.