9 definiții pentru coroia

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, a avea formă coroiată. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4.

!coroiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiáză; conj. prez. 3 să se coroiéze

coroiá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coroiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. coroiéze

COROIÁ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

A SE COROIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A căpăta formă de arc; a se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

A COROIÁ ~iéz tranz. A face să se coroieze; a arcui; a încovoia; a cambra; a curba. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COROIÁ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

Intrare: coroia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coroia coroiere coroiat coroind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) coroia (să) coroieze coroia coroie coroiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) coroia (să) coroieze coroiau coroia coroiaseră