2 intrări

12 definiții

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere. V. confirma. Textul vechi este coroborat de cel nou.Explicațiile date, coroborate prin elementarele încrucișări experimentale, n-au fost suficiente. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/4.

coroborá (a ~) vb., ind. prez. 3 coroboreáză

coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, 3 sg. și pl. coroboreáză

COROBORÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, certifica, confirma, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere].

COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare)

A COROBORÁ ~éz tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a confirma. /<fr. corroborer, lat. corroborare

coroborà v. 1. a face mai viguros, a fortifica organele; 2. fig. a sprijini, a confirma.

*coroboréz v. tr. (lat. coróboro, -áre, d. robur, putere. V. robust). Fortific, întăresc: laptele coroborează stomahu [!]. Confirm: asta coroborează vorbele mele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coroborá vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE.

Intrare: corobora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corobora coroborare coroborat coroborând singular plural
coroborea coroborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coroborez (să) coroborez coroboram coroborai coroborasem
a II-a (tu) coroborezi (să) coroborezi coroborai coroborași coroboraseși
a III-a (el, ea) coroborea (să) coroboreze corobora coroboră coroborase
plural I (noi) coroborăm (să) coroborăm coroboram coroborarăm coroboraserăm, coroborasem*
a II-a (voi) coroborați (să) coroborați coroborați coroborarăți coroboraserăți, coroboraseți*
a III-a (ei, ele) coroborea (să) coroboreze coroborau corobora coroboraseră
Intrare: coroborat
coroborat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroborat coroboratul corobora coroborata
plural coroborați coroborații coroborate coroboratele
genitiv-dativ singular coroborat coroboratului coroborate coroboratei
plural coroborați coroboraților coroborate coroboratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)