2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

coroborare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 435 / Pl: ~rări / E: corobora] 1 Întărire. 2 Consolidare. 3 Sprijinire. 4 Confirmare.

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei. – V. corobora.

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei. – V. corobora.

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora.

coroboráre s. f., g.-d. art. coroborắrii; pl. coroborắri

coroboráre s. f., g.-d. art. coroborării; pl. coroborări

COROBORÁRE s. v. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă.

COROBORÁRE s.f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei; confirmare, sprijinire. [< corobora].

corobora vt [At: HASDEU, I. C. 99 / Pzi: ~réz / E: lat corroborare, fr corroborer] 1 A întări. 2 A consolida. 3 A sprijini. 4 A confirma.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere. V. confirma. Textul vechi este coroborat de cel nou.Explicațiile date, coroborate prin elementarele încrucișări experimentale, n-au fost suficiente. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/4.

coroborá (a ~) vb., ind. prez. 3 coroboreáză

coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, 3 sg. și pl. coroboreáză

COROBORÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, certifica, confirma, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere].

COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare)

A COROBORÁ ~éz tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a confirma. /<fr. corroborer, lat. corroborare

coroborà v. 1. a face mai viguros, a fortifica organele; 2. fig. a sprijini, a confirma.

*coroborațiúne f. (lat. corroborátio, -ónis). Acțiunea de a corobora. – Și -áție, dar ob. -áre.

arată toate definițiile

Intrare: corobora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corobora coroborare coroborat coroborând singular plural
coroborea coroborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coroborez (să) coroborez coroboram coroborai coroborasem
a II-a (tu) coroborezi (să) coroborezi coroborai coroborași coroboraseși
a III-a (el, ea) coroborea (să) coroboreze corobora coroboră coroborase
plural I (noi) coroborăm (să) coroborăm coroboram coroborarăm coroboraserăm, coroborasem*
a II-a (voi) coroborați (să) coroborați coroborați coroborarăți coroboraserăți, coroboraseți*
a III-a (ei, ele) coroborea (să) coroboreze coroborau corobora coroboraseră
Intrare: coroborare
coroborare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroborare coroborarea
plural coroborări coroborările
genitiv-dativ singular coroborări coroborării
plural coroborări coroborărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)