2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei. – V. corobora.

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei. – V. corobora.

COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de a corobora.

coroboráre s. f., g.-d. art. coroborắrii; pl. coroborắri

coroboráre s. f., g.-d. art. coroborării; pl. coroborări

COROBORÁRE s. v. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă.

COROBORÁRE s.f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei; confirmare, sprijinire. [< corobora].

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere. V. confirma. Textul vechi este coroborat de cel nou.Explicațiile date, coroborate prin elementarele încrucișări experimentale, n-au fost suficiente. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/4.

coroborá (a ~) vb., ind. prez. 3 coroboreáză

coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, 3 sg. și pl. coroboreáză

COROBORÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, certifica, confirma, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere].

COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare)

A COROBORÁ ~éz tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a confirma. /<fr. corroborer, lat. corroborare

coroborà v. 1. a face mai viguros, a fortifica organele; 2. fig. a sprijini, a confirma.

*coroborațiúne f. (lat. corroborátio, -ónis). Acțiunea de a corobora. – Și -áție, dar ob. -áre.

*coroboréz v. tr. (lat. coróboro, -áre, d. robur, putere. V. robust). Fortific, întăresc: laptele coroborează stomahu [!]. Confirm: asta coroborează vorbele mele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coroboráre s. v. ADEVERIRE. ARĂTARE. ATESTARE. CERTIFICARE. CONFIRMARE. DEMONSTRARE. DEMONSTRAȚIE. DOVEDIRE. ÎNTĂRIRE. PROBARE. PROBĂ.

Intrare: corobora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corobora coroborare coroborat coroborând singular plural
coroborea coroborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coroborez (să) coroborez coroboram coroborai coroborasem
a II-a (tu) coroborezi (să) coroborezi coroborai coroborași coroboraseși
a III-a (el, ea) coroborea (să) coroboreze corobora coroboră coroborase
plural I (noi) coroborăm (să) coroborăm coroboram coroborarăm coroboraserăm, coroborasem*
a II-a (voi) coroborați (să) coroborați coroborați coroborarăți coroboraserăți, coroboraseți*
a III-a (ei, ele) coroborea (să) coroboreze coroborau corobora coroboraseră
Intrare: coroborare
coroborare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroborare coroborarea
plural coroborări coroborările
genitiv-dativ singular coroborări coroborării
plural coroborări coroborărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)