13 definiții pentru corobora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corobora vt [At: HASDEU, I. C. 99 / Pzi: ~réz / E: lat corroborare, fr corroborer] 1 A întări. 2 A consolida. 3 A sprijini. 4 A confirma.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere. V. confirma. Textul vechi este coroborat de cel nou.Explicațiile date, coroborate prin elementarele încrucișări experimentale, n-au fost suficiente. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/4.

COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere].

COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare)

A COROBORÁ ~éz tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a confirma. /<fr. corroborer, lat. corroborare

coroborà v. 1. a face mai viguros, a fortifica organele; 2. fig. a sprijini, a confirma.

*coroboréz v. tr. (lat. coróboro, -áre, d. robur, putere. V. robust). Fortific, întăresc: laptele coroborează stomahu. Confirm: asta coroborează vorbele mele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coroborá (a ~) vb., ind. prez. 3 coroboreáză

coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, 3 sg. și pl. coroboreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROBORÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, certifica, confirma, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

corobora vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE.

Intrare: corobora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corobora
  • coroborare
  • coroborat
  • coroboratu‑
  • coroborând
  • coroborându‑
singular plural
  • coroborea
  • coroborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coroborez
(să)
  • coroborez
  • coroboram
  • coroborai
  • coroborasem
a II-a (tu)
  • coroborezi
(să)
  • coroborezi
  • coroborai
  • coroborași
  • coroboraseși
a III-a (el, ea)
  • coroborea
(să)
  • coroboreze
  • corobora
  • coroboră
  • coroborase
plural I (noi)
  • coroborăm
(să)
  • coroborăm
  • coroboram
  • coroborarăm
  • coroboraserăm
  • coroborasem
a II-a (voi)
  • coroborați
(să)
  • coroborați
  • coroborați
  • coroborarăți
  • coroboraserăți
  • coroboraseți
a III-a (ei, ele)
  • coroborea
(să)
  • coroboreze
  • coroborau
  • corobora
  • coroboraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corobora

etimologie: