9 definiții pentru cornuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornuléț1 sn [At: SLAVICI, N. I, 112 / Pl: ~e / E: corn1 + -uleț] 1-60 Cornișor1 (1-60). 61 (Șhp) Prăjitură umplută cu rahat, nucă etc. în formă de corn1 (1) mic. 62 (Fig; rar) Minciunică. 63 (Fig; rar) Exagerare. 64 (Fig; rar) Înfloritură.

cornuléț2 sn [At: PANȚU, PL. / Pl: ~e / E: corn2 + -uleț] (Bot; reg) Corniște.

CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al Iui corn1. ♦ Fig. (Pop.) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn1 + suf. -uleț.

CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui corn1.Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn1 + suf. -uleț.

CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui corn2 (I 1). 2. Prăjitură în formă de corn. 3. Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. Vedea cum una fuge la alta, cum își spun întîmplarea, cum fiecare îi pune cîte-o codiță, cîte-un cornuleț. SLAVICI, N. I 112.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornuléț s. n., pl. cornuléțe

cornuléț s. n., pl. cornuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORNULÉȚ s. v. cornișor.

Intrare: cornuleț
cornuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornuleț
  • cornulețul
  • cornulețu‑
plural
  • cornulețe
  • cornulețele
genitiv-dativ singular
  • cornuleț
  • cornulețului
plural
  • cornulețe
  • cornulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornuleț

etimologie:

  • Corn + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98