12 definiții pentru cornistă

cornístă s. f., g.-d. art. cornístei; pl. corníste

cornístă s. f., pl. corníste

CORNÍST, -Ă, corniști, -ste, s. m. și f. 1. Gornist, trompetist. 2. Persoană care cântă la corn1 (I 3). – Din fr. corniste.

CORNÍST, -Ă, corniști, -ste, s. m. și f. 1. Gornist, trompetist. 2. Persoană care cântă la corn1 (I 3). – Din fr. corniste.

CORNÍST, -Ă, corniști, -ste, s. m. și f. 1. Gornist, trompet. Toader cornistul își puse la gură cornul și începu, cu glas repezit, adunarea majurilor. CAMILAR, N. I 404. Dimineața, la cinci ceasuri, corniștii cîntau zorile și toată lumea se pregătea în pripă. SADOVEANU, O. VI 273. Și-acum dă-mi mîna! A sunai Cornistul de plecare, Du Oltului din partea mea O caldă salutare. COȘBUC, P. I 79. 2. Persoană care cîntă din corn.

corníst s. m., pl. corníști

corníst s. m., pl. corníști

CORNÍST, -Ă s.m. și f. 1. Cântăreț din corn. 2. Gornist. [Cf. fr. corniste, it. cornista].

CORNÍST, -Ă s. m. f. 1. cântăreț din corn (într-o orchestră). 2. gornist. (< fr. corniste)

CORNÍST ~ști m. Muzicant care cântă la corn. /fr. corniste

cornist m. soldat care sună din corn (la trupele de infanterie).

corníst m. (fr. corniste). Care cîntă orĭ sună din corn. V. gornist.

Intrare: cornistă
cornistă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornistă cornista
plural corniste cornistele
genitiv-dativ singular corniste cornistei
plural corniste cornistelor
vocativ singular
plural