2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornár [At: ARHIVA R. II, 260 / Pl: ~i / E: corn1 + -ar] 1 sm (Înv) Slujbaș care strângea cornăritul. 2 sm Țăran care ară cu plugul Si: cornaci (4), cornici. 3 sn Plug cu un singur corn1 (49). 4 sn Stâlp din peretele casei. 5 sm (Buc) Mitoc. 6 sn Căprior. 7 sn Colțar. 8 sn Crăcană. 9 sm (Îrg) Vânzător ambulant de cornuri1 (65). 10 sm (Zlg; înv) Rinocer.

CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar.

CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar.

cornar n. Mold. stâlpul numit colțar. [V. corn 9].

cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornár2 (obiect) s. n., pl. cornáre

cornár1 (persoană) s. m., pl. cornári

cornár (persoană) s. m., pl. cornári

cornár (obiect) s. n., pl. cornáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cornár, cornári, s.m. (înv.) 1. slujbaș care strângea cornăritul (v.). 2. cel care la arat ținea coarnele plugului; cornaci, cornici. 3. plug cu un singur corn. 4. stâlpul din colțul (cornul) casei; colțar.

Intrare: cornar (obiect)
cornar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornar
  • cornarul
  • cornaru‑
plural
  • cornare
  • cornarele
genitiv-dativ singular
  • cornar
  • cornarului
plural
  • cornare
  • cornarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cornar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornar
  • cornarul
  • cornaru‑
plural
  • cornari
  • cornarii
genitiv-dativ singular
  • cornar
  • cornarului
plural
  • cornari
  • cornarilor
vocativ singular
  • cornarule
  • cornare
plural
  • cornarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornar (persoană)

  • 1. învechit Slujbaș care strângea cornăritul.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Corn + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98