4 definiții pentru cornar (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornár [At: ARHIVA R. II, 260 / Pl: ~i / E: corn1 + -ar] 1 sm (Înv) Slujbaș care strângea cornăritul. 2 sm Țăran care ară cu plugul Si: cornaci (4), cornici. 3 sn Plug cu un singur corn1 (49). 4 sn Stâlp din peretele casei. 5 sm (Buc) Mitoc. 6 sn Căprior. 7 sn Colțar. 8 sn Crăcană. 9 sm (Îrg) Vânzător ambulant de cornuri1 (65). 10 sm (Zlg; înv) Rinocer.

cornar n. Mold. stâlpul numit colțar. [V. corn 9].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornár2 (obiect) s. n., pl. cornáre

cornár (obiect) s. n., pl. cornáre

Intrare: cornar (obiect)
cornar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornar
  • cornarul
  • cornaru‑
plural
  • cornare
  • cornarele
genitiv-dativ singular
  • cornar
  • cornarului
plural
  • cornare
  • cornarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)