6 definiții pentru cornar (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar.

CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar.

cornár [At: ARHIVA R. II, 260 / Pl: ~i / E: corn1 + -ar] 1 sm (Înv) Slujbaș care strângea cornăritul. 2 sm Țăran care ară cu plugul Si: cornaci (4), cornici. 3 sn Plug cu un singur corn1 (49). 4 sn Stâlp din peretele casei. 5 sm (Buc) Mitoc. 6 sn Căprior. 7 sn Colțar. 8 sn Crăcană. 9 sm (Îrg) Vânzător ambulant de cornuri1 (65). 10 sm (Zlg; înv) Rinocer.

cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cornar1 (persoană) s. m., pl. cornari

cornár (persoană) s. m., pl. cornári

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cornár, cornári, s.m. (înv.) 1. slujbaș care strângea cornăritul (v.). 2. cel care la arat ținea coarnele plugului; cornaci, cornici. 3. plug cu un singur corn. 4. stâlpul din colțul (cornul) casei; colțar.

Intrare: cornar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornar
  • cornarul
  • cornaru‑
plural
  • cornari
  • cornarii
genitiv-dativ singular
  • cornar
  • cornarului
plural
  • cornari
  • cornarilor
vocativ singular
  • cornarule
  • cornare
plural
  • cornarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornar, cornarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Slujbaș care strângea cornăritul. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Corn + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.