3 intrări
36 de definiții
din care- explicative DEX (26)
- ortografice DOOM (10)
Explicative DEX
CORIGENT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.
CORIGENȚĂ s. f. v. corijență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIJENT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIJENȚĂ, corijențe, s. f. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. [Var.: corigență s. f.] – Din corijent (după absent-absență).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corigent, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corigență sf [At: MACEDONSKI, O. III, 90 / V: ~ije~ / Pl: ~țe / E: corigent] 1 Situația unui corigent. 2 Examen dat de un corigent. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corijent, ~ă smf, a vz corigent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corijență sf vz corigență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGENȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijență s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJENT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJENȚĂ s. f. v. corigență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, s. m. și f. Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii. Corigent la matematică. ▭ Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174. Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIJENT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIJENȚĂ s.f. v. corigență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGENȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORIGENȚĂ ~e f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corigentă f. starea elevului corigent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
corigent v. corijent
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corigent v. corijent
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigență v. corijență
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corigență v. corijență
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corijență/corigență s. f., g.-d. art. corijenței/corigenței; pl. corijențe/corigențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!corijență/corigență s. f., g.-d. art. corijenței/corigenței; pl. corijențe/corigențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigent adj. m., s. m., pl. corigenți; f. sg. corigentă, pl. corigente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigență s. f., g.-d. art. corigenței; pl. corigențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
corigent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corijent, corijenți / corigent, corigențisubstantiv masculin corijentă, corijente / corigentă, corigentesubstantiv feminin corijent, corijentă / corigent, corigentăadjectiv
- 1. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Corigent la matematică. DLRLC
- Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20. DLRLC
-
etimologie:
- corrigens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
corijență, corijențe / corigență, corigențesubstantiv feminin
- 1. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. DEX '09 DLRLC DN
- Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174. DLRLC
- Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90. DLRLC
-
etimologie:
- corijent (după absent – absență). DEX '09 DN