16 definiții pentru corijent / corigent (adj.) corigent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corijént, ~ă smf, a vz corigent

CORIJÉNT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigént, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

CORIJÉNT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.

CORIJÉNT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.

corigént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii.

CORIGÉNT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.

CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

CORIGÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].

CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)

corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.

*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!corijént/corigént adj. m., s. m., pl. corijénți/corigénți; adj. f., s. f. corijéntă/corigéntă, pl. corijénte/corigénte

corigént adj. m., s. m., pl. corigénți; f. sg. corigéntă, pl. corigénte

Intrare: corijent / corigent (adj.)
corijent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corijent
  • corijentul
  • corijentu‑
  • corijentă
  • corijenta
plural
  • corijenți
  • corijenții
  • corijente
  • corijentele
genitiv-dativ singular
  • corijent
  • corijentului
  • corijente
  • corijentei
plural
  • corijenți
  • corijenților
  • corijente
  • corijentelor
vocativ singular
plural
corigent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corigent
  • corigentul
  • corigentu‑
  • corigentă
  • corigenta
plural
  • corigenți
  • corigenții
  • corigente
  • corigentele
genitiv-dativ singular
  • corigent
  • corigentului
  • corigente
  • corigentei
plural
  • corigenți
  • corigenților
  • corigente
  • corigentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corijent, -ă / corigent, -ă corijent (2) corijentă corigent (2) corigentă

  • 1. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Corigent la matematică.
      surse: DLRLC
    • Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: