2 intrări
- corijent / corigent (adj.) corigent
- corijentă / corigentă corigentă
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORIGÉNT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.
CORIJÉNT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigént, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corigént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corijént, ~ă smf, a vz corigent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJÉNT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, s. m. și f. Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii. Corigent la matematică. ▭ Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIJÉNT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corigént v. corijént
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!corijént/corigént adj. m., s. m., pl. corijénți/corigénți; adj. f., s. f. corijéntă/corigéntă, pl. corijénte/corigénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigént adj. m., s. m., pl. corigénți; f. sg. corigéntă, pl. corigénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
corigent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
corijent, -ă / corigent, -ă corijentă corigent (2) corigentă
- 1. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Corigent la matematică.surse: DLRLC
- Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină corrigens, -ntissurse: DEX '09 DEX '98 DN