2 intrări

13 definiții

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta. Îngrijirile medicale corijează unele infirmități.

corijá (a ~) vb., ind. prez. 3 corijeáză, 1 pl. corijắm; conj. prez. 3 să corijéze; ger. corijấnd

corijá vb., ind. prez. 1 sg. corijéz, 3 sg. și pl. corijeáză, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. corijéze; ger. corijând

CORIJÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

CORIJÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. corriger, cf. lat. corrigere].

CORIJÁ vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr. corriger)

A CORIJÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, lacune, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corecta. 2) A face să se corijeze. /<fr. corriger

A SE CORIJÁ mă ~éz intranz. A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se îmbunătăți. /<fr. se corriger

corijà v. 1. a scoate greșelile, a îndrepta. 2. a face mai bun, mai laborios, mai docil; 3. a însemna greșelile pe o corectură.

*corijéz v. tr. (fr. corriger, lat. corrigere. V. dirijez). Îndreptez, corectez, fac maĭ bun: a corija un vițiŭ, un desemn [!], greșelile de tipar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORIJÁ vb. 1. a (se) corecta, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

Intrare: corija
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corija corijare corijat corijând singular plural
corijea corijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corijez (să) corijez corijam corijai corijasem
a II-a (tu) corijezi (să) corijezi corijai corijași corijaseși
a III-a (el, ea) corijea (să) corijeze corija corijă corijase
plural I (noi) corijăm (să) corijăm corijam corijarăm corijaserăm, corijasem*
a II-a (voi) corijați (să) corijați corijați corijarăți corijaserăți, corijaseți*
a III-a (ei, ele) corijea (să) corijeze corijau corija corijaseră
Intrare: corijat
corijat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corijat corijatul corija corijata
plural corijați corijații corijate corijatele
genitiv-dativ singular corijat corijatului corijate corijatei
plural corijați corijaților corijate corijatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)