corija vtr [At: PARHON, B. 148 / Pzi: ~jez / E: fr corriger] 1-2 A (se) corecta.

CORIJA, corijez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta. Îngrijirile medicale corijează unele infirmități.

CORIJA vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. corriger, cf. lat. corrigere].

CORIJA vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr. corriger)

A CORIJA ~ez tranz. 1) (greșeli, lacune, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corecta. 2) A face să se corijeze. /<fr. corriger

A SE CORIJA mă ~ez intranz. A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se îmbunătăți. /<fr. se corriger

corijà v. 1. a scoate greșelile, a îndrepta. 2. a face mai bun, mai laborios, mai docil; 3. a însemna greșelile pe o corectură.

*corijéz v. tr. (fr. corriger, lat. corrigere. V. dirijez). Îndreptez, corectez, fac maĭ bun: a corija un vițiŭ, un desemn, greșelile de tipar.

corija (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corijez, 3 corijează, 1 pl. corijăm; conj. prez. 1 sg. să corijez, 3 să corijeze; ger. corijând

corija (a ~) vb., ind. prez. 3 corijează, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 să corijeze; ger. corijând

corija vb., ind. prez. 1 sg. corijez, 3 sg. și pl. corijează, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. corijeze; ger. corijând

corija (ind. prez. 3 sg. și pl. corijează, 1 pl. corijăm, ger. corijînd)

corijez, -jează 3, -jam 1 imp.

CORIJA vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

CORIJA vb. 1. a (se) corecta, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)