2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corespunda v vz coresponda

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.

coresponda vi [At: STAMATI, D. / V: ~pun~ / Pzi: ~dez / E: cf ger korrespondieren, fr correspondre] A comunica cu cineva prin intermediul scrisorilor Si: (înv) a corespondarisi, a corespondelui, a corespunde (8).

corespúnde vi [At: MARCOVICI, D. 470/ 26 / V: (înv) ~răs~, conr~ / Pzi: ~púnd / E: fr correspondre] 1 A fi conform cu ceva Si: a se potrivi. 2 A răspunde la așteptări, dorințe, speranțe. 3 A comunica cu ceva. 4 A fi situat în același plan cu ceva. 5 A se afla în dreptul altui obiect. 6 (Înv) A răspunde sentimentelor cuiva. 7 A comunica cu... 8 A fi așezat simetric în dreptul altcuiva. 9 A coresponda.

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [Var.: (înv.) corespundá vb. I] – Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [Var.: (înv.) corespundá vb. I] – Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.

CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.

CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica prin Scrisori cu cineva, a fi în (sau a ține, a avea) corespondență cu cineva; a-și scrie, unul altuia. Alecsandri coresponda cu Ghica. – Variantă: (învechit) corespundá (GHICA, A. 238) vb. I.

CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «cu», «în» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva), a se potrivi (cu sau la ceva), a răspunde la așteptări, dorințe sau speranțe. Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2. Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevărului = a fi conform cu a_devărul, a fi exact. Afirmația aceasta nu corespunde adevărului. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj. – Forme gramaticale: perf. s. corespunsei, part. corespuns.

CORESPONDÁ vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var. corespunda vb. I. / cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre].

CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].

CORESPONDÁ vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ. korrespondieren)

CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva. (< fr. correspondre)

A CORESPONDÁ ~éz intranz. A întreține relații prin corespondență. /<germ. korrespondieren, fr. corespondre

A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calități. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe același plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere

corespondà v. a fi în corespondență, a face schimb de scrisori, a se afla în daraveri cu cineva.

corespunde v. 1. a fi în conformitate de sentimente, de idei; 2. a fi în comunicație: această cameră corespunde cu o galerie.

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corespondá (a ~) vb., ind. prez. 3 corespondeáză

corespúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 să corespúndă; ger. corespunzấnd

arată toate definițiile

Intrare: coresponda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coresponda
  • corespondare
  • corespondat
  • corespondatu‑
  • corespondând
  • corespondându‑
singular plural
  • corespondea
  • corespondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corespondez
(să)
  • corespondez
  • corespondam
  • corespondai
  • corespondasem
a II-a (tu)
  • corespondezi
(să)
  • corespondezi
  • corespondai
  • corespondași
  • corespondaseși
a III-a (el, ea)
  • corespondea
(să)
  • corespondeze
  • coresponda
  • corespondă
  • corespondase
plural I (noi)
  • corespondăm
(să)
  • corespondăm
  • corespondam
  • corespondarăm
  • corespondaserăm
  • corespondasem
a II-a (voi)
  • corespondați
(să)
  • corespondați
  • corespondați
  • corespondarăți
  • corespondaserăți
  • corespondaseți
a III-a (ei, ele)
  • corespondea
(să)
  • corespondeze
  • corespondau
  • coresponda
  • corespondaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corespunda
  • corespundare
  • corespundat
  • corespundatu‑
  • corespundând
  • corespundându‑
singular plural
  • corespundea
  • corespundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corespundez
(să)
  • corespundez
  • corespundam
  • corespundai
  • corespundasem
a II-a (tu)
  • corespundezi
(să)
  • corespundezi
  • corespundai
  • corespundași
  • corespundaseși
a III-a (el, ea)
  • corespundea
(să)
  • corespundeze
  • corespunda
  • corespundă
  • corespundase
plural I (noi)
  • corespundăm
(să)
  • corespundăm
  • corespundam
  • corespundarăm
  • corespundaserăm
  • corespundasem
a II-a (voi)
  • corespundați
(să)
  • corespundați
  • corespundați
  • corespundarăți
  • corespundaserăți
  • corespundaseți
a III-a (ei, ele)
  • corespundea
(să)
  • corespundeze
  • corespundau
  • corespunda
  • corespundaseră
Intrare: corespunde
verb (V627)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corespunde
  • corespundere
  • corespuns
  • corespunsu‑
  • corespunzând
  • corespunzându‑
singular plural
  • corespunde
  • corespundeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corespund
  • corespunz
(să)
  • corespund
  • corespunz
  • corespundeam
  • corespunsei
  • corespunsesem
a II-a (tu)
  • corespunzi
(să)
  • corespunzi
  • corespundeai
  • corespunseși
  • corespunseseși
a III-a (el, ea)
  • corespunde
(să)
  • corespundă
  • corespunză
  • corespundea
  • corespunse
  • corespunsese
plural I (noi)
  • corespundem
(să)
  • corespundem
  • corespundeam
  • corespunserăm
  • corespunseserăm
  • corespunsesem
a II-a (voi)
  • corespundeți
(să)
  • corespundeți
  • corespundeați
  • corespunserăți
  • corespunseserăți
  • corespunseseți
a III-a (ei, ele)
  • corespund
(să)
  • corespundă
  • corespunză
  • corespundeau
  • corespunseră
  • corespunseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coresponda corespunda

  • 1. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scrie un exemplu
    exemple
    • Alecsandri coresponda cu Ghica.
      surse: DLRLC

etimologie:

corespunde

  • 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: potrivi 4 exemple
    exemple
    • Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.
      surse: DLRLC
    • [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2.
      surse: DLRLC
    • Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154.
      surse: DLRLC
    • N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A corespunde adevărului = a fi conform cu adevărul, a fi exact.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Afirmația aceasta nu corespunde adevărului.
        surse: DLRLC
  • 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj.
      surse: DLRLC

etimologie: