Definiția cu ID-ul 912924:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORESPUNDE, corespund, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «cu», «în» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva), a se potrivi (cu sau la ceva), a răspunde la așteptări, dorințe sau speranțe. Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2. Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevărului = a fi conform cu adevărul, a fi exact. Afirmația aceasta nu corespunde adevărului. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj. – Forme gramaticale: perf. s. corespunsei, part. corespuns.