2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corespondént, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr correspondant] 1 smf Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2 smf Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3 smf (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență (4). 4 smf (Înv) Funcționar la o bancă însărcinat cu ținerea corespondenței (5). 5 smf Negustor care este în legătură cu alt negustor. 6 a Corespunzător. 7 a (Îs) Membru ~ Membru al unei academii, instituții științifice etc., având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota. 8 a (Gmț; îs) Unghiuri ~e Fiecare din unghiurile formate de o secantă și două drepte paralele. 9 a (Corn; îs) Cont ~ Cont pentru instituțiile de credit cu care lucrează o bancă.

CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Colaborator al unui ziar, al unei reviste etc., care trimite spre publicare știri din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice cu vot consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, congruente două câte două, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.

CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membri, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.

CORESPONDÉNT2, -Ă, corespondenți, -te, adj. (În expr.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte, unul din unghiuri fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor.

CORESPONDÉNT3, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar, trimițînd corespondență cu conținut informativ din locul în care se află. [Conducerea ziarului] a prezentat în fața corespondenților o dare de seamă despre legăturile redacției cu corespondenții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. Potrivit învățăturii leninist- staliniste și experienței glorioase a presei sovietice, presa din țara noastră își întărește tot mai mult legăturile cu masele, acordă o atenție din ce în ce mai mare creșterii numărului de corespondenți muncitori și țărani. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 34-37 1/6. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență, de la care primește scrisori.

CORESPONDÉNT1, -Ă, corespondenți, -te, adj. (În expr.) Membru corespondent = membru al unei instituții științifice sau al unei academii, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de vot.

CORESPONDÉNT, -Ă adj. Care corespunde, corespunzător. ◊ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte, unul dintre unghiuri fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. [Cf. fr. correspondant].

CORESPONDÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia în fața școlii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondență cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].

CORESPONDÉNT, -Ă I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală. 3. cel care poartă corespondență cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzător. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ~ e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție. (< fr. correspondant)

CORESPONDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Colaborator la o publicație periodică sau la un centru de informații care furnizează știri din localitatea în care se află. 2) Persoană care întreține relații epistolare cu cineva. /<fr. correspondant

CORESPONDÉNT2 ~tă (~ți, ~te): Membru ~ membru al unei academii sau instituții științifice cu drept de vot consultativ. 2): Unghiuri ~te unghiuri formate de două drepte paralele tăiate de o secantă și situate de aceeași parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern. /<fr. correspondant

corespondent a. care e în corelațiune cu alte lucruri. ║ m. 1. persoană cu care stăm în corespondență: corespondentul unui ziar; 2. persoană însărcinată a îngriji de trebuințele unui tânăr, depărtat de familia sa.

*corespondént, -ă adj. (mlat. correspóndens, -éntis, fr. correspondant). Care corespunde, care are relațiune cu altu: unghĭurĭ, ideĭ corespondente. Acela, aceĭa cu care eștĭ în relațiunĭ de afacerĭ. Persoană care are însărcinarea de a veghea asupra unuĭ copil departe de familia luĭ și a îngriji de el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corespondént adj. m., s. m., pl. corespondénți; adj. f., s. f. corespondéntă, pl. corespondénte

corespondént s. m., adj. m., pl. corespondénți; f. sg. corespondéntă, pl. corespondénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORESPONDÉNT adj. s. 1. adj. v. asemănător. 2. s. v. omolog.

CORESPONDENT adj. analog, apropiat, asemănător, asemenea, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.)

Intrare: corespondentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corespondentă
  • corespondenta
plural
  • corespondente
  • corespondentele
genitiv-dativ singular
  • corespondente
  • corespondentei
plural
  • corespondente
  • corespondentelor
vocativ singular
  • corespondentă
  • corespondento
plural
  • corespondentelor
Intrare: corespondent (adj.)
corespondent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corespondent
  • corespondentul
  • corespondentu‑
  • corespondentă
  • corespondenta
plural
  • corespondenți
  • corespondenții
  • corespondente
  • corespondentele
genitiv-dativ singular
  • corespondent
  • corespondentului
  • corespondente
  • corespondentei
plural
  • corespondenți
  • corespondenților
  • corespondente
  • corespondentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corespondent (adj.)

  • 1. Care corespunde.
  • 2. (în) sintagmă Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice cu vot consultativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. (în) sintagmă Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, congruente două câte două, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 4. (și) substantivat neutru Echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție.
    surse: MDN '00

etimologie:

corespondent, -ă (persoană) corespondent corespondentă

  • 1. Colaborator al unui ziar, al unei reviste etc., care trimite spre publicare știri din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • [Conducerea ziarului] a prezentat în fața corespondenților o dare de seamă despre legăturile redacției cu corespondenții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703.
      surse: DLRLC
    • Potrivit învățăturii leninist-staliniste și experienței glorioase a presei sovietice, presa din țara noastră își întărește tot mai mult legăturile cu masele, acordă o atenție din ce în ce mai mare creșterii numărului de corespondenți muncitori și țărani. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 34-37 1/6.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. rar Persoană cu care cineva este în corespondență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: