2 intrări

19 definiții

COREGRAFIÁ, coregrafiez, vb. I. Tranz. (Rar) A crea, aranja și regiza dansuri, balete. ♦ A face coregrafia unui spectacol. [Pr.: -fi-a] – De la coregraf.

COREGRAFIÁ, coregrafiez, vb. I. Tranz. (Rar) A crea, aranja și regiza dansuri, balete. ♦ A face coregrafia unui spectacol. [Pr.: -fi-a] – De la coregraf.

coregrafiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. coregrafiáză

COREGRAFÍE s. f. 1. Arta de a compune dansuri și spectacole de balet. 2. Ansamblul pașilor și figurilor ce compun un dans sau un balet. [Var.: coreografíe s. f.] – Din fr. choréographie.

COREOGRAFÍE s. f. v. coregrafie.

COREGRAFÍE s. f. 1. Arta de a crea dansuri și spectacole de balet. 2. sistem de notare convențională a pașilor și a figurilor de dans. [Var.: coreografíe s. f.] – Din fr. choréographie.

COREOGRAFÍE s. f. v. coregrafie.

COREGRAFÍE s. f. Arta dansului și a baletului. Facultatea de coregrafie a Institutului de artă.

coregrafíe (-re-gra-) s. f., art. coregrafía, g.-d. coregrafíi, art. coregrafíei

coregrafíe s. f. (sil. -gra-), art. coregrafía, g.-d. coregrafíi, art. coregrafíei

COREGRAFÍE s.f. 1. Arta dansului și a baletului. 2. Sistem de notare a pașilor și a figurilor de dans. [Gen. -iei, var. coreografie s.f. / < fr. chorégraphie].

COREOGRAFÍE s.f. v. coregrafie.

COREGRAFÍE s. f. 1. arta de a crea dansuri și spectacole de balet. 2. sistem de notare a pașilor și figurilor de dans. (< fr. chorégraphie)

COREGRAFÍE f. Artă a dansului și a baletului. /<fr. chorégraphie

coreografie f. arta de a nota pașii și figurile dansului, de a compune balete.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coregrafi(z)á vb. I A crea dansuri, balete ◊ „E frumos că multor străini li se oferă posibilitatea de a vâna la noi mistreți, de a-l vedea pe zeul Bachus călare pe un butoi, mâncând sarmale, și pe zeul Neptun coregrafiind într-un bar înconjurat de vestale în costume de baie.” I.B. 5 V 73 p. 1. ◊ „Cele două piese coregrafizate de M.R. [...] au fost viu aplaudate.” Sc. 8 I 77 p. 4 (din coregraf + -i[z]a; DEX-S)

coregrafie (‹ fr. chorégraphie, din gr. χορεία, „dans” + γράφω „a scrie”) 1. Sistem de notare a dansului. Începuturile notării dansurilor se situează în sec. 16 din nevoia de a păstra și transmite concepția inițială. Sisteme imperfecte de notare au fost alcătuite de Fabrizio Caroso da Sermoneta (Ballarino, 1581), Thoinot Arbeau (Orchésographie, 1588, trata în formă dialogată despre istoria și natura dansului, cu descrieri ale diverselor dansuri de epocă), Cesare Negri (Nuove inventione di Balli, 1604). Într-o culegere de dansuri din 1704 sunt descrise unele dansuri din repertoriul Operei din Paris. În 1852, Arthur Saint-Léon publică Sténochorégraphie, cu un sistem de notare paralel cu cel muzical, adoptat în 1891 de către Stepanov din Petersburg (în care au fost scrise, apoi, baletele lui Petipa). Metodă modernă, Labanotation, alcătuită din simboluri abstracte, aparține lui Rudolf von Laban (1879-1958). Nici unul (mai sunt și altele) nu este însă pe de-a-ntregul satisfăcător. După apariția cinematografului, a videoînregistrării, se uzitează astfel de mijloace care nu sunt, desigur, cuprinse în sfera c., dar suplinesc funcția acesteia. 2. Arta de a compune pași de dans, dansuri teatrale și, în genere, balete*. Acest al doilea sens al termenului este cel mai răspândit și desemnează, actualmente, crearea oricărui fel de dans, a spectacolului de balet sau a părților dansante dintr-un spectacol oarecare. Pentru a evita confuzia de termeni, Serge Lifar propune pentru coregraf denumirea de choréauteur. Orice c. se sprijină pe o țesătură muzicală sau cel puțin ritmică (dansurile fără muzică sunt foarte rare). C. se realizează de regulă prin conlucrare cu un compozitor sau, mai nou, prin recurgere la muzici deja compuse (unele fără destinație dansantă). Marile personalități ale dansului au fost dublate, adesea, de coregrafi, unii fiind, totodată, teoreticieni de seamă ai c. Jean Georges Noverre (1727-1810) a pregătit, prin baletele (circa 100) și scrierile sale (Scrisori despre dans și balete, 1759), terenul pentru apariția baletului modern, inițiind „baletul de acțiune” în care a excelat Salvatore Viganò (1769-1821), pentru care Beethoven a compus Creaturile lui Prometeu (1801). Evoluția artei c. este organic legată de cea a baletului și, desigur, a muzicii. Au scris balete Mozart, Gluck, Delibes, Ceaikovski, Glazunov, Stravinski, Poulenc, Satie, Milhaud, Auric, Prokofiev, Copland, Haciaturian ș.a. ♦ În România, coregrafii s-au afirmat dintre dansatori, creând o direcție marcată prin însușirea limbajului clasic (prin Anton Romanowski), fecundat de sugestii ale pașilor dansurilor pop. (prin Floria Capsali). Activitatea pedagogică, interpretativă și de creație a fost strâns împletită, impunându-se personalități ca Oleg Danovski, Tilde Urseanu, Béla Balogh ș.a.

CORE-1, v. COREO-1.~graf (v. -graf), s. m. și f., maestru de dans și de balet; sin. coreograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Arta de a crea dansuri și spectacole de balet. 2. Sistem convențional de notare a pașilor și a figurilor de dans; sin. coreografie.

COREO-1 „dans, mișcare, coree”. ◊ gr. khoreia „dans” > fr. choréo-, engl. id., germ. id., it. coreo- > rom. coreo-.~frazie (v. -frazie), s. f., tulburare de limbaj, caracterizată prin emiterea unor fraze fără nici un sens; ~graf (v. -graf), s. m. și f., coregraf*; ~grafie, s. f., coregrafie* (2); ~logie (v. -logie1), s. f., studiul și analiza notațiilor coregrafice.

Intrare: coregrafia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coregrafia coregrafiere coregrafiat coregrafiind singular plural
coregrafia coregrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coregrafiez (să) coregrafiez coregrafiam coregrafiai coregrafiasem
a II-a (tu) coregrafiezi (să) coregrafiezi coregrafiai coregrafiași coregrafiaseși
a III-a (el, ea) coregrafia (să) coregrafieze coregrafia coregrafie coregrafiase
plural I (noi) coregrafiem (să) coregrafiem coregrafiam coregrafiarăm coregrafiaserăm, coregrafiasem*
a II-a (voi) coregrafiați (să) coregrafiați coregrafiați coregrafiarăți coregrafiaserăți, coregrafiaseți*
a III-a (ei, ele) coregrafia (să) coregrafieze coregrafiau coregrafia coregrafiaseră
Intrare: coregrafie
coregrafie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coregrafie coregrafia
plural coregrafii coregrafiile
genitiv-dativ singular coregrafii coregrafiei
plural coregrafii coregrafiilor
vocativ singular
plural
coreografie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coreografie coreografia
plural coreografii coreografiile
genitiv-dativ singular coreografii coreografiei
plural coreografii coreografiilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)