13 definiții pentru corectură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corectúră sf [At: MOLIN, V. T. / Pl: ~ri / E: ger Korrektur, lat correctura] 1 Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2 (Ccr) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3 (Îs) ~ în șpalt(uri) Primă îndreptare a greșelilor pe zațul întins, nepaginat. 4 Fiecare din modificările operate pe un text corectat.

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Corectare a greșelilor de culegere ivite în decursul tipăririi unui text. Corectură îngrijit făcută.Iurașcu, un tînăr Spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. 2. (Concretizat) Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate de tipografie. Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.

CORECTÚRĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].

CORECTÚRĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)

CORECTÚRĂ ~i f. 1) Confruntare a imprimatului tipografic cu textul original în vederea înlăturării greșelilor de tipar. 2) Text tipărit pe care s-au semnalat greșelile de tipar. /<germ. Korrektur, lat. correctura

corectură f. coală de tipar pe care se însemnează îndreptările de făcut.

*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin poștă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri

corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORECTÚRĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)

CORECTU s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~ planului inițial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)

Intrare: corectură
corectură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectu
  • corectura
plural
  • corecturi
  • corecturile
genitiv-dativ singular
  • corecturi
  • corecturii
plural
  • corecturi
  • corecturilor
vocativ singular
plural

corectură

  • 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar.
    exemple
    • Corectură îngrijit făcută.
      surse: DLRLC
    • Iurașcu, un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26.
      surse: DLRLC
  • 2. concretizat Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: probă un exemplu
    exemple
    • Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: