12 definiții pentru corectură

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Corectare a greșelilor de culegere ivite în decursul tipăririi unui text. Corectură îngrijit făcută.Iurașcu, un tînăr Spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. 2. (Concretizat) Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate de tipografie. Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.

corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri

corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri

CORECTÚRĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)

CORECTÚRĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].

CORECTÚRĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)

CORECTÚRĂ ~i f. 1) Confruntare a imprimatului tipografic cu textul original în vederea înlăturării greșelilor de tipar. 2) Text tipărit pe care s-au semnalat greșelile de tipar. /<germ. Korrektur, lat. correctura

corectură f. coală de tipar pe care se însemnează îndreptările de făcut.

*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin [!] poștă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORECTÚRĂ s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificáție. (A adus unele ~ planului inițial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) próbă. (A cerut o nouă ~ la carte.)

Intrare: corectură
corectură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corectu corectura
plural corecturi corecturile
genitiv-dativ singular corecturi corecturii
plural corecturi corecturilor
vocativ singular
plural