CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Corectare a greșelilor de culegere ivite în decursul tipăririi unui text. Corectură îngrijit făcută. ▭ Iurașcu, un tînăr Spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. 2. (Concretizat) Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate de tipografie. Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.