13 definiții pentru corectiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corectiv, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații.

CORECTÍV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif].

CORECTÍV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)

CORECTÍV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif

*corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într’o scriere saŭ într’o cuvîntare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corectív s. n., pl. corectíve

corectív s. n., pl. corectíve

corectív adj. m., pl. corectívi; f. sg. corectívă, pl. corectíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORECTÍV s. v. rectificare.

CORECTIV s. corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~e planului inițial.)

Intrare: corectiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
plural
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
plural
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corectiv

etimologie: