13 definiții pentru corectiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

corectiv, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații.

CORECTÍV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif].

CORECTÍV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)

CORECTÍV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif

*corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într’o scriere saŭ într’o cuvîntare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corectív s. n., pl. corectíve

corectív adj. m., pl. corectívi; f. sg. corectívă, pl. corectíve

corectív s. n., pl. corectíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORECTÍV s. v. rectificare.

CORECTIV s. corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~e planului inițial.)

Intrare: corectiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
plural
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
plural
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corectiv

etimologie: