7 definiții pentru corectiv (adj.)
Explicative DEX
corectiv, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.
* CORECTIV I. adj. Care îndreptează, care corijează: pedeapsă ~ă. II. (pl. -ive) sn. Lucrul care îndulcește oare-cum ceea ce e prea aspru: ~ul unui discurs [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CORECTIV, corective, s.n. Ceea ce îndreaptă ceva ; îndreptare, rectificare. – Fr. correctif.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTIV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într’o scriere saŭ într’o cuvîntare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+corectiv1 adj. m., pl. corectivi; f. corectivă, pl. corective
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corectiv adj. m., pl. corectivi; f. sg. corectivă, pl. corective
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
corectiv, corectivăadjectiv
- 1. Care urmărește a corecta. MDN '00
etimologie:
- correctif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.