cordohan sn vz cordovan

CORDOVAN, cordovane, s. n. (Înv.) Piele fină de capră sau de oaie, tăbăcită vegetal și folosită pentru încălțăminte de lux și marochinărie; marochin. – Din it. cordovano.

cordovan sn [At: IORGA, S. D. XII, 153 / V: ~ohan, (frm) -duan / Pl: ~e / E: it cordovano] (Înv) Marochin.

corduan sn vz cordovan

* CORDOVAN sbst. Piele fină care se tăbăcea odinioară la Cordova (Spania) [fr. cordouan].

CORDOVAN, cordovane, s. n. (Înv.) Piele fină de capră sau de oaie, folosită pentru încălțăminte de lux și marochinărie; marochin. – Din it. cordovano.

CORDOVAN, cordovane, s. n. (Învechit și arhaizant) Piele fină pentru încălțăminte de lux; marochin. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșie, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu cioboțele de cordovan cu potcoave de alamă. SADOVEANU, O. V 6. [Purta] încălțări de cordovan de un roșu stîns. SADOVEANU, F. J. 359.

CORDOVAN s.n. Piele tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba, în Spania. [< it. cordovano, cf. Cordoba – oraș în Spania].

CORDOVAN s. n. piele de capră sau de oaie tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba. (< it. cordovano)

cordován n. (it. cordováno, d. sp. cordoban, d. Córdoba, un oraș în Spania; fr. cordovan, de unde vine și cordonnier, cizmar). Vechĭ. Marochin, saftian.

cordovan (înv.) s. n., pl. cordovane

cordovan (înv.) s. n., pl. cordovane

cordovan s. n., pl. cordovane

cordovan (cordovane), s. n. – Piele de capră tăbăcită. It. cordovano, mag. kordovány (sec. XIX).

CORDOVAN s. v. marochin, saftian.

cordovan s. v. MAROCHIN. SAFTIAN.

cordohán, cordohane, s.n. (reg.) Piele (de capră) tăbăcită: „Făr' de cordohan / Să țâie batăr un an” (Papahagi, 1925: 225). – Var. a lui cordovan „piele tăbăcită” (< it. cordovano „locuitor din Cordova” < sp. cordoban < n. top. Cordoba, oraș în Spania) (Scriban, DER).

cordohan, cordohane, s.n. – (reg.) Piele de capră tăbăcită: „Făr’ de cordohan / Să țâie batăr un an” (Papahagi, 1925: 225). – Var. a lui cordovan „piele tăbăcită” < it. cordovano „locuitor din Cordova” < sp. cordoban < n. top. Cordoba, oraș în Spania (Scriban, DER, DEX, MDA).

cordohan, -e, s.n. – Piele de capră tăbăcită: „Făr’ de cordohan / Să țâie batăr un an” (Papahagi 1925: 225). – Cf. it. cordovano, magh. kordovány (sec. XVIII) (DER).