12 definiții pentru cordar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cordár [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: coardă + -ar] 1 sm (Rar) Fabricant de coarde1. 2 sn Plăcuță din lemn de abanos, de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 3 sn Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat Si: încordător, sucitor, (reg) codârlău. 4 sn (Reg) Ferăstrău mic cu coardă, mânuit de un singur om, întrebuințat de dulgheri sau de butnari. 5 sn Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf coardă.

CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda fierăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar.

CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar.

CORDÁR, cordare, s. n. 1. Placă de lemn sau de abanos, aplicată la vioară sau la cobză, de care sînt legate coardele. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrău- Iui pentru a se întinde pînza; încordător, sucitor.

CORDÁR ~e n. 1) (la unele instrumente muzicale) Piesă neagră de lemn de care sunt prinse coardele. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Pană de lemn care, prin învârtire, slăbește sau întinde pânza de tăiat. /coardă + suf. ~ar

cordar n. Mold. ferestrăul dogarilor. [V. coardă].

cordár n., pl. e (d. coardă). Mold. La vioară, bucata de lemn de care-s legate coardele jos. Firiz, feresteu mic și lat compus numaĭ din lamă (pînză) și un mănunchĭ de lemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cordár s. n., pl. cordáre

cordár s. n., pl. cordáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuș.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuș, limbă, lopățică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.)

CORDAR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuș.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuș, limbă, lopățică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cordar, accesoriu al instrumentelor cu coarde. Așezat la baza instr., deasupra cutiei de rezonanță*, c. fixează capetele coardelor*. La capătul opus, cuiele prind celelalte capete, având rolul mobil al variației de tensiune, de acordaj (2). V. violină.

Intrare: cordar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordar
  • cordarul
  • cordaru‑
plural
  • cordare
  • cordarele
genitiv-dativ singular
  • cordar
  • cordarului
plural
  • cordare
  • cordarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cordar

  • 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda fierăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sucitor încordător

etimologie:

  • Coardă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX