opțiuni
  • info

10 definiții pentru încordător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDĂTOR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei fierăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

încordător, ~oare [At: MARDARIE, L. 1968 / Pl: ~i, ~oare / E: încorda + – (ăjtor] 1 smf (Nob) Persoană care întinde un arc, o coardă, un cablu etc. 2 smf (Îrg) Persoană care leagă strâns ceva sau pe cineva. 3 sm (Îrg; fig) Diavol. 4 sn (Reg) Instrument cu care se întinde pânza la războiul de țesut. 5 sn (Reg) Piesă care întinde coarda unui ferăstrău Si: cordar. 6 sf (Reg) Roată dințată la sită Si: (reg) împiedicătoare.

ÎNCORDĂTOR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTOR, încordătoare, s. n. (Regional) Instrument cu care se încordează și se ține întinsă pînza la rost sau la sulul dinainte al războiului. ♦ Lemn cu care se ține încordată sfoara ferăstrăului; cordar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încordător (reg.) s. n., pl. încordătoare

încordător (reg.) s. n., pl. încordătoare

încordător s. n., pl. încordătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORDĂTOR s. v. cordar, întinzător, întorcător, slobozitor, strună.

încordător s. v. CORDAR. INTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. STRUNĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încordător2, încordători, s.m. (reg.) diavol, drac.

Intrare: încordător
încordător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordător
  • ‑ncordător
  • încordătorul
  • încordătoru‑
  • ‑ncordătorul
  • ‑ncordătoru‑
plural
  • încordătoare
  • ‑ncordătoare
  • încordătoarele
  • ‑ncordătoarele
genitiv-dativ singular
  • încordător
  • ‑ncordător
  • încordătorului
  • ‑ncordătorului
plural
  • încordătoare
  • ‑ncordătoare
  • încordătoarelor
  • ‑ncordătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încordător, încordătoaresubstantiv neutru

  • 1. regional Întorcător al războiului de țesut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Întinzător al coardei fierăstrăului. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cordar
etimologie:
  • Încorda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.