2 intrări

15 definiții

corcolít, ~ă a vz corconit

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcolí vb. IV] – Et. nec.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcolí (ȘEZ. IX 77) vb. IV.

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă

corcolí/corconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corcoleáscă/corconeáscă

CORCONÍ vb. v. alinta, cocoli, răsfăța, răzgâia.

corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese [!] slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

corcolésc, corconésc, V. cocolesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

corconí vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA.

Intrare: corcoli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corcoli corcolire corcolit corcolind singular plural
corcolește corcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corcolesc (să) corcolesc corcoleam corcolii corcolisem
a II-a (tu) corcolești (să) corcolești corcoleai corcoliși corcoliseși
a III-a (el, ea) corcolește (să) corcolească corcolea corcoli corcolise
plural I (noi) corcolim (să) corcolim corcoleam corcolirăm corcoliserăm, corcolisem*
a II-a (voi) corcoliți (să) corcoliți corcoleați corcolirăți corcoliserăți, corcoliseți*
a III-a (ei, ele) corcolesc (să) corcolească corcoleau corcoli corcoliseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corconi corconire corconit corconind singular plural
corconește corconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corconesc (să) corconesc corconeam corconii corconisem
a II-a (tu) corconești (să) corconești corconeai corconiși corconiseși
a III-a (el, ea) corconește (să) corconească corconea corconi corconise
plural I (noi) corconim (să) corconim corconeam corconirăm corconiserăm, corconisem*
a II-a (voi) corconiți (să) corconiți corconeați corconirăți corconiserăți, corconiseți*
a III-a (ei, ele) corconesc (să) corconească corconeau corconi corconiseră
Intrare: corcolit
corcolit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corcolit corcolitul corcoli corcolita
plural corcoliți corcoliții corcolite corcolitele
genitiv-dativ singular corcolit corcolitului corcolite corcolitei
plural corcoliți corcoliților corcolite corcolitelor
vocativ singular
plural
corcolire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corcolire corcolirea
plural corcoliri corcolirile
genitiv-dativ singular corcoliri corcolirii
plural corcoliri corcolirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)