16 definiții pentru coran

corán2 sn [At: CHEST. II, 431/375 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Coteț.

corán1 sn [At: CANTEMIR, HR. 326 / V: alc~, (înv) cu~, alcurán / E: fr coran, ger Koran] Carte sacră a religiei musulmane, care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. 5

CORÁN s. n. Carte sacră a religiei islamice cuprinzând cuvântul lui Alah transmis prin revelație, și numai în limba arabă, lui Mahomed, alcătuită din diviziuni care conțin precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din fr. coran, germ. Koran.

CORÁN s. n. Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din fr. coran, germ. Koran.

CORÁN s. n. Carte care conține expunerea dogmelor și a tezelor religiei musulmane, precum și diferite legende și mituri. Șeicul Mohjedin căută a întări curajul poporului și simtimentele lui religioase prin verseturi din coran. BĂLCESCU, O. II 135.

Corán (cartea de bază a mahomedanismului) s. propriu n.

Corán (titlul cărții de bază a mahomedanismului) s. pr. n.

CORÁN s.n. Cartea care conține învățăturile profetului Mahomed, socotită drept carte sfântă la musulmani. [Cf. fr. Coran, it. corano, germ. Koran < ar. qur'an – carte].

CORÁN s. n. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed. (< fr. Coran, germ. Koran)

corán s. m. – Carte sacră a religiei musulmane. – Var. (înv.) curan, alcuran. Tc. koran (sec. XVIII), cf. Șeineanu, II, 145.

CORÁN n. 1) Carte care conține dogmele și tezele religiei musulmane. 2) fig. Carte de căpătâi. /<fr. coran, germ. Koran

Coran n. cartea sfântă a Muzulmanilor, care conține legea lui Mahomed. Coranul e o colecțiune de dogme și de precepte, care formează unicul izvor al dreptului, moralei și administrațiunii miuzulmane.

*corán n., pl. e și urĭ (ar. qoram, carte). Biblia (scriptura) mohametanilor [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORAN, cartea sacră a religiei islamice cuprinzînd cuvîntul lui Allah transmis, prin revelație și numai în limba arabă, lui Mahomed. Fixat în scris între anii 632 (moartea Profetului) și 655 (moartea califului Usman), C. este alcătuit din 114 diviziuni, numite sure, dispuse de la cele mai lungi către cele mai scurte. Surele conțin norme morale și juridice, concepții metafizice, o cosmologie, o escatologie etc. C. este baza întregii civilizații islamice.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Coran (Alcoran), cartea sacră a islamului, dictată, după tradiția musulmană, direct lui Mahomed, fie de Alah, fie, din porunca acestuia, de îngerul Djabrail (Gavriil) în timpul califului Osman (sec. 7 d. Hr.); pe pământ nu există decât copii, originalul aflându-se în cer; conține 114 cap. (sure sau surate), care cuprind principiile și dogmele religiei musulmane, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice. – Din fr. coran, germ. Koran.

Intrare: coran
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coran coranul
plural
genitiv-dativ singular coran coranului
plural
vocativ singular
plural