3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corali- [At: DN3 / E: fr coralli-, lat corallum] Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) corali”, „de corali”.

CORALI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) corali”, „de coral”. [< fr. coralli-, cf. lat. corallum, gr. korallion].

CORALI- elem. „de coral”. (< fr. coralli-, cf. lat. corallium, gr. korallion)

CORAL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORAL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORAL2, -Ă, corali, -e, adj., s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Formație corală; cor (1). 2. S. n. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor1 de credincioșii cultului protestant. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic. – Din fr. choral.

coral1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: ~ail, (înv) sf / Pl: ~i / E: ger Koralle, lat corallus] 1 Animal din încrengătură celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb Si: mărgean (Corallium rubrum). 2 Schelet de coral (1). 3 Bijuterie confecționată din coral (1). 4 (Bot; îc) ~e-albe Hurmuz (Symphoricarpus albus). 5 (Îs) ~ de stâncă Mineral asemănător cu coralul1 (2). 6 (Tip; mpl) Literă de titulatură.

coral2, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr choral] 1 a Referitor la cor1 (1). 2 a Specific corului2 (1). 3 a Care provine de la cor2 (1). 4 a Care aparține corului1 (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (Îs) Templu ~ Sinagogă în care cântă un cor1 (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 sf Cor1 (1). 9 sn (În biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.

CORAL2, -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.

CORAL1, corali, s. m. Mărgean. Mărgele roșii de coral. ◊ (În comparații și metafore) L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.

CORAL3, -Ă, corali, -e, adj. De cor, pentru cor. Ansamblu coral.

CORAI adj. invar. De culoarea coralului, roșu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [în DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].

CORAL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordîndu-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].

CORAL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORAL2, -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)

CORAL1 s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)

CORAL3 ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

CORAL2 ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral

coral n. sau mărgean 1. specie de arbust ca piatra de vârtos, de obiceiu roșu, produs în mare de o aglomerațiune de polipi: coralul se pescuiește pe coastele Mediteranei, se lucrează și se poleiește în formă de obiecte de ornament; 2. roșu ca coralul: pe a lui buze de coral EM.

coral a. care cântă în cor, care formează un cor: templu coral. ║ n. cântec religios la Protestanți: un coral de Luther.

*corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.

*coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coral1 (animal; piatră semiprețioasă) s. m., pl. corali

coral3 (de/pentru cor) adj. m., pl. corali; f. cora, pl. corale

coral1 (de cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale

coral2 (animal, piatră semiprețioasă) s. m., pl. corali

coral (de cor) adj. m., pl. corali; f. sg. corală, pl. corale

coral, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăiește în colonii.)

CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ trăiește în colonii.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORALI- „corali, coralier”. ◊ L. corallium „coral” > fr. coralli-, engl. id. > rom. corali-.~fer (v. -fer), adj., care conține corali; ~form (v. -form), adj., care are forma coralilor; ~gen (v. -gen2), adj., 1. Care rezultă din acumularea coloniilor de corali. 2. Care produce substanța calcaroasă a coralilor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORÁL1 (< germ., lat.) s. m. 1. Animal celenterat din mările tropicale, care trăiește în colonii sub formă de polip, al cărui schelet calcaros, roșu sau alb, formează, prin întrețesere, cu alți polipi, recifele coraliere (coraligene); mărgean (Corallium rubrum). 2. Materialul ce constituie polipii și care, după moartea animalului, este prelucrat special și utilizat la bijuterii. 3. Orice alt polip care, aidoma c. (1), formează recife (ex. madreporarii, octocoralierii).

CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km2. Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28°C. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).

MAREA BARIERĂ DE CORALI (GREAT BARRIER REEF [greit bæriə ri:f]), lanț de recife și insule coraligene (cea mai mare aglomerare de corali din lume), care se întinde pe c. 2.300 km în lungul coastei de NE a Australiei, pe marginea platformei continentale. Lățime: 2-150 km. Obstacol pentru navigație. Declarat parc maritim (1983).

Intrare: corali
prefix (I7-P)
  • corali
Intrare: coral (adj.)
coral1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
  • cora
  • corala
plural
  • corali
  • coralii
  • corale
  • coralele
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
  • corale
  • coralei
plural
  • corali
  • coralilor
  • corale
  • coralelor
vocativ singular
plural
Intrare: coral (mărgean)
coral2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
plural
  • corali
  • coralii
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
plural
  • corali
  • coralilor
vocativ singular
plural
corai3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corai
  • coraiul
  • coraiu‑
plural
  • corai
  • coraii
genitiv-dativ singular
  • corai
  • coraiului
plural
  • corai
  • corailor
vocativ singular
plural
corail
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coralielement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) corali”, „de coral”. DN
etimologie:

coral, coraadjectiv

  • 1. De cor, pentru cor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ansamblu coral. DLRLC
  • 2. Care cuprinde un ansamblu; de acord. DN
    sinonime: unanim
  • 3. literatură (Despre compuneri literare; în opoziție cu individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. DN
etimologie:

coral, coralisubstantiv masculin

  • 1. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb (Corallium rubrum). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mărgean
    • format_quote Mărgele roșii de coral. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236. DLRLC
    • 1.1. Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.