3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corál1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: ~áil, (înv) sf / Pl: ~i / E: ger Koralle, lat corallus] 1 Animal din încrengătură celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb Si: mărgean (Corallium rubrum). 2 Schelet de coral (1). 3 Bijuterie confecționată din coral (1). 4 (Bot; îc) ~e-albe Hurmuz (Symphoricarpus albus). 5 (Îs) ~ de stâncă Mineral asemănător cu coralul1 (2). 6 (Tip; mpl) Literă de titulatură.

coral2, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr choral] 1 a Referitor la cor1 (1). 2 a Specific corului2 (1). 3 a Care provine de la cor2 (1). 4 a Care aparține corului1 (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (Îs) Templu ~ Sinagogă în care cântă un cor1 (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 sf Cor1 (1). 9 sn (În biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.

CORÁL2, -Ă, corali, -e, adj., s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Formație corală; cor (1). 2. S. n. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor1 de credincioșii cultului protestant. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic. – Din fr. choral.

CORÁL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL2, -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.

CORÁL3, -Ă, corali, -e, adj. De cor, pentru cor. Ansamblu coral.

CORÁL1, corali, s. m. Mărgean. Mărgele roșii de coral. ◊ (În comparații și metafore) L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.

CORÁL2, corale, s. n. Cîntec religios pe mai multe voci. Coralele lui Bach.

CORÁL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].

CORÁL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORÁL2, -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)

CORÁL1 s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)

CORÁL3 ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

CORÁL1 ~e n. (în biserica protestantă) Cântec religios pentru cor. /<fr. choral

CORÁL2 ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral

coral n. sau mărgean 1. specie de arbust ca piatra de vârtos, de obiceiu roșu, produs în mare de o aglomerațiune de polipi: coralul se pescuiește pe coastele Mediteranei, se lucrează și se poleiește în formă de obiecte de ornament; 2. roșu ca coralul: pe a lui buze de coral EM.

coral a. care cântă în cor, care formează un cor: templu coral. ║ n. cântec religios la Protestanți: un coral de Luther.

*coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.

*corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.

CORÁI adj. invar. De culoarea coralului, roșu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [în DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].

arată toate definițiile

Intrare: coral (adj.)
coral1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
  • cora
  • corala
plural
  • corali
  • coralii
  • corale
  • coralele
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
  • corale
  • coralei
plural
  • corali
  • coralilor
  • corale
  • coralelor
vocativ singular
plural
Intrare: coral (cântec)
coral4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
plural
  • corale
  • coralele
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
plural
  • corale
  • coralelor
vocativ singular
plural
coral3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
plural
  • coraluri
  • coralurile
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
plural
  • coraluri
  • coralurilor
vocativ singular
plural
Intrare: coral (mărgean)
coral2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
plural
  • corali
  • coralii
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
plural
  • corali
  • coralilor
vocativ singular
plural
corai3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corai
  • coraiul
  • coraiu‑
plural
  • corai
  • coraii
genitiv-dativ singular
  • corai
  • coraiului
plural
  • corai
  • corailor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coral (adj.)

  • 1. De cor, pentru cor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ansamblu coral.
      surse: DLRLC
  • 2. Care cuprinde un ansamblu; de acord.
    surse: DN sinonime: unanim
  • 3. literatură (Despre compuneri literare; în opoziție cu individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor.
    surse: DN

etimologie:

coral (cântec)

  • 1. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor de credincioșii cultului protestant.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Coralele lui Bach.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

coral (mărgean) corallium corai

  • 1. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb (Corallium rubrum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mărgean 2 exemple
    exemple
    • Mărgele roșii de coral.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: