11 definiții pentru corăbier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corăbiér sm [At: N. TESTAMENT (1648) / V: (înv) ~rabíiar, ~ra~, ~ieár, ~biíar / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: corabie + -er] 1 Navigator pe o corabie (1). 2 Proprietar al unei corăbii (1). 3 Vornic care duce corabia (5) la nuntă.

CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.

CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.

CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie, matelot; proprietar al unei corăbii. Maestru în arta manevrei pînzelor, stîrnea prin porturile Orientului admirația corăbierilor bătrîni. BART, E. 119. A comparat... pe om cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII 172. Corăbierul, cînd marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48. – Pronunțat: -bi-er.

CORĂBIÉR ~i m. înv. 1) Marinar pe o corabie; navigator. 2) Proprietar al unei corăbii. [Sil. -bi-er] /corabie + suf. ~ar

corăbier m. 1. om întrebuințat la cârma corăbiei, marinar; 2. stăpân de vas plutitor.

corăbiér m. (d. corabie). Marinar, navigator (pe fluviĭ saŭ pe mare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corăbiér (-bi-er) s. m., pl. corăbiéri

corăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. corăbiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORĂBIÉR s. (livr.) năier, (înv.) apar.

CORĂBIER s. (livr.) năier, (înv.) apar.

Intrare: corăbier
  • silabație: -bi-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbier
  • corăbierul
  • corăbieru‑
plural
  • corăbieri
  • corăbierii
genitiv-dativ singular
  • corăbier
  • corăbierului
plural
  • corăbieri
  • corăbierilor
vocativ singular
  • corăbierule
  • corăbiere
plural
  • corăbierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corăbier

  • 1. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii.
    exemple
    • Maestru în arta manevrei pînzelor, stîrnea prin porturile Orientului admirația corăbierilor bătrîni. BART, E. 119.
      surse: DLRLC
    • A comparat... pe om cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII 172.
      surse: DLRLC
    • Corăbierul, cînd marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Corabie + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09