11 definiții pentru coprină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coprínă sf [At: PANȚU, PL.2 / V: că~, cu~ / Pl: ~ne / E: cf bg коприна] 1 (Bot; reg) Narcisă (Narcisus poeticus). 2 Motiv de ornament pe mobile.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus).Cf. bg. koprina „mătase”.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus).Cf. bg. koprina „mătase”.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Regional) Plantă erbacee cu tulpina terminată printr-o singură floare galbenă, mare, cu miros plăcut (Narcissus radiiflorus); fulie, ghiocel-de-munte. Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.

coprină f. numele popular al narcisului: rumenă ca coprina. [Gf. macedo-român căprină, lână de capră].

coprínă f., pl. e (vsl. bg. koprina, sîrb. kò-, matasă. Cp. și cu bg. sîrb. koprîya, urzică). Vest. Narcis. – Și că- și cu-. În Gorj ca-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coprínă (reg.) (co-pri-) s. f., g.-d. art. coprínei; pl. copríne

coprínă s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. coprínei; pl. copríne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPRÍNĂ s. v. narcisă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coprínă (copríne), s. f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s. f. „văl, șal”).

Intrare: coprină
  • silabație: co-pri-nă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copri
  • coprina
plural
  • coprine
  • coprinele
genitiv-dativ singular
  • coprine
  • coprinei
plural
  • coprine
  • coprinelor
vocativ singular
plural

coprină

  • 1. regional Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare (cu miros plăcut), de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus); ghiocel-de-munte.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fulie narcisă un exemplu
    exemple
    • Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.
      surse: DLRLC

etimologie: