opțiuni

11 definiții pentru coprină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „mătase”.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „mătase”.

coprínă sf [At: PANȚU, PL.2 / V: că~, cu~ / Pl: ~ne / E: cf bg коприна] 1 (Bot; reg) Narcisă (Narcisus poeticus). 2 Motiv de ornament pe mobile.

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Regional) Plantă erbacee cu tulpina terminată printr-o singură floare galbenă, mare, cu miros plăcut (Narcissus radiiflorus); fulie, ghiocel-de-munte. Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.

coprină f. numele popular al narcisului: rumenă ca coprina. [Gf. macedo-român căprină, lână de capră].

coprínă f., pl. e (vsl. bg. koprina, sîrb. kò-, matasă. Cp. și cu bg. sîrb. koprîya, urzică). Vest. Narcis. – Și că- și cu-. În Gorj ca-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coprínă (reg.) (co-pri-) s. f., g.-d. art. coprínei; pl. copríne

coprínă s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. coprínei; pl. copríne

coprină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPRÍNĂ s. v. narcisă.

coprină s. v. NARCISĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coprínă (copríne), s. f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s. f. „văl, șal”).

Intrare: coprină
  • silabație: co-pri-nă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coprină
  • coprina
plural
  • coprine
  • coprinele
genitiv-dativ singular
  • coprine
  • coprinei
plural
  • coprine
  • coprinelor
vocativ singular —
plural —

coprină

  • 1. regional Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare (cu miros plăcut), de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus); ghiocel-de-munte.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fulie narcisă un exemplu
    exemple
    • Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.
      surse: DLRLC

etimologie: