opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

COPILIT s. n. Faptul de a copili. – V. copili.

COPILIT s. n. Faptul de a copili. – V. copili.

copilit2, ~ă a [At: CATANELE, 22 / Pl: ~iți, ~e / E: copili] 1 (D. porumb) Care a fost curățat de firele de prisos. 2 (D. plante) Care a fost curățat de vlăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) Avortat.

copilit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 88 / Pl: ~uri / E: copili] 1 Tăiere a firelor de porumb de prisos dintr-un cuib Si: copilire (1). 2 (Pex) Tăiere a lăstarilor nepurtători de rod Si: copilit (2). 3 (Reg) Avortare.

COPILI, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

COPILI, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

copili [At: CONV. LIT. Liv, 166 / Pzi: ~lesc / E: copil2] 1 vt A tăia firele de porumb de prisos dintr-un cuib. 2 vt A tăia lăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) vr A avorta.

COPILI (-ilesc) vb. tr. 🚜 A rupe copilii, lăstarii de prisos de la rădăcina porumbului.

COPILI, copilesc, vb. IV. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curați de copili.

A COPILI ~esc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil

copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru păpușoilor.

Ortografice DOOM

copilit s. n.

copilit s. n.

copilit s. n.

copili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, 3 sg. copilește, imperf. 1 copileam; conj. prez. 1 sg. să copilesc, 3 să copilească

copili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, imperf. 3 sg. copilea; conj. prez. 3 să copilească

copili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, imperf. 3 sg. copilea; conj. prez. 3 sg. și pl. copilească

Sinonime

COPILIT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)

COPILIT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

COPILI vb. v. avorta.

copili vb. v. AVORTA.

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

Regionalisme / arhaisme

copilít, -ă, copiliți, -te, adj. Curățat de vlăstari tineri. – Din copilí.

copilí, copilesc, (dial. coptili), v.t. 1. A tăia lăstarii. ■ (în expr.) A copili via = a tăia cârceii de la vie, pentru a permite dezvoltarea strugurilor. 2. (reg.) (în var. dial. coptili) A viola, a silui (în Maram. din dreapta Tisei). – Din copil „lăstar” (cf. copil „prunc”) (DEX, MDA).

copili, copilesc, (coptili), vb. tranz. – 1. A tăia lăstarii. A copili via = a tăia cârceii de la vie, pentru a permite dezvoltarea strugurilor. 2. (reg.) (în var. coptili) A viola, a silui (Maram. din dreapta Tisei). – Din copil „lăstar” (cf. copil „prunc”) (DEX, MDA).

Intrare: copilit (adj.)
copilit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilit
  • copilitul
  • copilitu‑
  • copilită
  • copilita
plural
  • copiliți
  • copiliții
  • copilite
  • copilitele
genitiv-dativ singular
  • copilit
  • copilitului
  • copilite
  • copilitei
plural
  • copiliți
  • copiliților
  • copilite
  • copilitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: copilit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilit
  • copilitul
  • copilitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • copilit
  • copilitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: copili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copili
  • copilire
  • copilit
  • copilitu‑
  • copilind
  • copilindu‑
 singular plural
  • copilește
  • copiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copilesc
 (să)
  • copilesc
  • copileam
  • copilii
  • copilisem
a II-a (tu)
  • copilești
 (să)
  • copilești
  • copileai
  • copiliși
  • copiliseși
a III-a (el, ea)
  • copilește
 (să)
  • copilească
  • copilea
  • copili
  • copilise
plural I (noi)
  • copilim
 (să)
  • copilim
  • copileam
  • copilirăm
  • copiliserăm
  • copilisem
a II-a (voi)
  • copiliți
 (să)
  • copiliți
  • copileați
  • copilirăți
  • copiliserăți
  • copiliseți
a III-a (ei, ele)
  • copilesc
 (să)
  • copilească
  • copileau
  • copiliră
  • copiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi copili DEX '09

copili, copilescverb

  • 1. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plivi pui
  • diferențiere A curăța de copileți. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „copilit” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2