2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copilire sf [At: I. CR. IV, 220/ Pl: ~ri / E: copili] 1-2 Copilit1 (1-2). 3 (Reg) Avortare.

copilí [At: CONV. LIT. Liv, 166 / Pzi: ~lésc / E: copil2] 1 vt A tăia firele de porumb de prisos dintr-un cuib. 2 vt A tăia lăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) vr A avorta.

COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

COPILÍ, copilesc, vb. IV. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curați de copili.

A COPILÍ ~ésc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil

copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru păpușoilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 să copileáscă

copilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 sg. și pl. copileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPILIRE s. (AGRIC.) copilit, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copilí, copilesc, (coptili), vb. tranz. – 1. A tăia lăstarii. A copili via = a tăia cârceii de la vie, pentru a permite dezvoltarea strugurilor. 2. (reg.) (în var. coptili) A viola, a silui (Maram. din dreapta Tisei). – Din copil „lăstar” (cf. copil „prunc”) (DEX, MDA).

Intrare: copilire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilire
  • copilirea
plural
  • copiliri
  • copilirile
genitiv-dativ singular
  • copiliri
  • copilirii
plural
  • copiliri
  • copilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: copili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copili
  • copilire
  • copilit
  • copilitu‑
  • copilind
  • copilindu‑
singular plural
  • copilește
  • copiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copilesc
(să)
  • copilesc
  • copileam
  • copilii
  • copilisem
a II-a (tu)
  • copilești
(să)
  • copilești
  • copileai
  • copiliși
  • copiliseși
a III-a (el, ea)
  • copilește
(să)
  • copilească
  • copilea
  • copili
  • copilise
plural I (noi)
  • copilim
(să)
  • copilim
  • copileam
  • copilirăm
  • copiliserăm
  • copilisem
a II-a (voi)
  • copiliți
(să)
  • copiliți
  • copileați
  • copilirăți
  • copiliserăți
  • copiliseți
a III-a (ei, ele)
  • copilesc
(să)
  • copilească
  • copileau
  • copili
  • copiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copilire

copili

  • 1. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: plivi pui (vb.)
  • diferențiere A curăța de copileți.
    surse: NODEX

etimologie:

  • surse: DEX '09 NODEX