opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copilire sf [At: I. CR. IV, 220/ Pl: ~ri / E: copili] 1-2 Copilit1 (1-2). 3 (Reg) Avortare.

COPILI, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

COPILI, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.

copili [At: CONV. LIT. Liv, 166 / Pzi: ~lesc / E: copil2] 1 vt A tăia firele de porumb de prisos dintr-un cuib. 2 vt A tăia lăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) vr A avorta.

COPILI, copilesc, vb. IV. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curați de copili.

A COPILI ~esc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil

copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru păpușoilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, 3 sg. copilește, imperf. 1 copileam; conj. prez. 1 sg. să copilesc, 3 să copilească

copili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, imperf. 3 sg. copilea; conj. prez. 3 să copilească

copili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilesc, imperf. 3 sg. copilea; conj. prez. 3 sg. și pl. copilească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPILIRE s. v. copilit.

COPILIRE s. (AGRIC.) copilit, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

COPILI vb. v. avorta.

copili vb. v. AVORTA.

COPILI vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copili, copilesc, (coptili), vb. tranz. – 1. A tăia lăstarii. A copili via = a tăia cârceii de la vie, pentru a permite dezvoltarea strugurilor. 2. (reg.) (în var. coptili) A viola, a silui (Maram. din dreapta Tisei). – Din copil „lăstar” (cf. copil „prunc”) (DEX, MDA).

Intrare: copilire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilire
  • copilirea
plural
  • copiliri
  • copilirile
genitiv-dativ singular
  • copiliri
  • copilirii
plural
  • copiliri
  • copilirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: copili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copili
  • copilire
  • copilit
  • copilitu‑
  • copilind
  • copilindu‑
 singular plural
  • copilește
  • copiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copilesc
 (să)
  • copilesc
  • copileam
  • copilii
  • copilisem
a II-a (tu)
  • copilești
 (să)
  • copilești
  • copileai
  • copiliși
  • copiliseși
a III-a (el, ea)
  • copilește
 (să)
  • copilească
  • copilea
  • copili
  • copilise
plural I (noi)
  • copilim
 (să)
  • copilim
  • copileam
  • copilirăm
  • copiliserăm
  • copilisem
a II-a (voi)
  • copiliți
 (să)
  • copiliți
  • copileați
  • copilirăți
  • copiliserăți
  • copiliseți
a III-a (ei, ele)
  • copilesc
 (să)
  • copilească
  • copileau
  • copiliră
  • copiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilire, copilirisubstantiv feminin

copili, copilescverb

  • 1. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plivi pui
  • diferențiere A curăța de copileți. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.