3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, organ) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

coordonator, ~oare [At: DA ms / V: ~din~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr coordonnateur] 1-2 smf, a (Persoană) care coordonează (2). 3 a (Lin; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții de același fel. 4 sn Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATÓR1, coordonatoare, s. n. Aparat care indică pilotului în mod automat locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATÓR2, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj. Care îndeplinește funcția de coordonare. Director coordonator. df Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții de același fel sau două părți de propoziție cu aceeași funcțiune, sintactică. «Și», «sau», «dar», «iar» sînt conjuncții coordonatoare.

COORDONATÓR3, -OÁRE, coordonatori, -oare s. m. și f. Persoană sau grup de persuane cure îndeplinește funcția de a coordona mai multe acțiuni.

COORDONATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATÓR s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur)

COORDONATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care coordonează mai multe acțiuni sau activități. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție care leagă două părți de propoziție sau propoziții de același fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

COORDONATÓR2 ~oáre n. Aparat care indică pilotului poziția avionului în spațiu și distanța parcursă. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coordonatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. coordonatoáre

coordonatór2 (aparat) s. n., pl. coordonatoáre

coordonatór (aparat) s. n. (sil. co-or-), pl. coordonatoáre

coordonatór adj., (persoană) s. m. (sil. co-or-) → ordonator


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COORDONATÓR, -OÁRE adj. (cf. fr. coordonnateur): în sintagmele conjuncție coordonatoare și locuțiune conjuncțională coordonatoare (v.).

Intrare: coordonator (adj.)
coordonator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-or- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
  • coordonatoare
  • coordonatoarea
plural
  • coordonatori
  • coordonatorii
  • coordonatoare
  • coordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
  • coordonatoare
  • coordonatoarei
plural
  • coordonatori
  • coordonatorilor
  • coordonatoare
  • coordonatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coordonator (s.m.)
  • silabație: co-or- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
plural
  • coordonatori
  • coordonatorii
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
plural
  • coordonatori
  • coordonatorilor
vocativ singular
  • coordonatorule
plural
  • coordonatorilor
Intrare: coordonator (s.n.)
coordonator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: co-or- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
plural
  • coordonatoare
  • coordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
plural
  • coordonatoare
  • coordonatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coordonator (adj.)

  • 1. Care coordonează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Director coordonator.
      surse: DLRLC
  • 2. lingvistică (în) sintagmă Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • «Și», «sau», «dar», «iar» sunt conjuncții coordonatoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

coordonator, -oare (persoană) coordonatoare

  • 1. Persoană, organ care coordonează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

coordonator (s.n.)

  • 1. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: