9 definiții pentru coordonator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coordonator, ~oare [At: DA ms / V: ~din~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr coordonnateur] 1-2 smf, a (Persoană) care coordonează (2). 3 a (Lin; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții de același fel. 4 sn Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, organ) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATÓR3, -OÁRE, coordonatori, -oare s. m. și f. Persoană sau grup de persuane cure îndeplinește funcția de a coordona mai multe acțiuni.

COORDONATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur)

COORDONATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care coordonează mai multe acțiuni sau activități. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție care leagă două părți de propoziție sau propoziții de același fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coordonatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. coordonatoáre

coordonatór adj., (persoană) s. m. (sil. co-or-) → ordonator

Intrare: coordonator (s.m.)
  • silabație: co-or-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
plural
  • coordonatori
  • coordonatorii
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
plural
  • coordonatori
  • coordonatorilor
vocativ singular
  • coordonatorule
plural
  • coordonatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coordonator, -oare (persoană) coordonatoare coordonator

  • 1. Persoană, organ care coordonează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: