16 definiții pentru coordonator (adj.)

coordonatór, ~oáre [At: DA ms / V: ~din~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr coordonnateur] 1-2 smf, a (Persoană) care coordonează (2). 3 a (Lin; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții de același fel. 4 sn Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, organ) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATÓR1, coordonatoare, s. n. Aparat care indică pilotului în mod automat locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATÓR2, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj. Care îndeplinește funcția de coordonare. Director coordonator. df Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții de același fel sau două părți de propoziție cu aceeași funcțiune, sintactică. «Și», «sau», «dar», «iar» sînt conjuncții coordonatoare.

COORDONATÓR3, -OÁRE, coordonatori, -oare s. m. și f. Persoană sau grup de persuane cure îndeplinește funcția de a coordona mai multe acțiuni.

coordonatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. coordonatoáre

coordonatór2 (aparat) s. n., pl. coordonatoáre

coordonatór adj., (persoană) s. m. (sil. co-or-) → ordonator

coordonatór (aparat) s. n. (sil. co-or-), pl. coordonatoáre

COORDONATÓR s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur)

COORDONATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care coordonează mai multe acțiuni sau activități. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție care leagă două părți de propoziție sau propoziții de același fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

COORDONATÓR2 ~oáre n. Aparat care indică pilotului poziția avionului în spațiu și distanța parcursă. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COORDONATÓR, -OÁRE adj. (cf. fr. coordonnateur): în sintagmele conjuncție coordonatoare și locuțiune conjuncțională coordonatoare (v.).

Intrare: coordonator (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coordonator coordonatorul coordonatoare coordonatoarea
plural coordonatori coordonatorii coordonatoare coordonatoarele
genitiv-dativ singular coordonator coordonatorului coordonatoare coordonatoarei
plural coordonatori coordonatorilor coordonatoare coordonatoarelor
vocativ singular
plural