2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOPTÁRE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor. – V. coopta.

COOPTÁRE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor. – V. coopta.

cooptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: coopta] Alegere a unei persoane într-un colectiv Si: (înv) cooptațiune.

COOPTÁRE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta; primirea cuiva într-o colectivitate prin voința membrilor. acelei colectivități. Cooptarea a noi membri în comitetul sindical.

COOPTÁRE s.f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința celorlalți membri ai acestora. [Pron. co-op-. / < coopta].

COOPTÁ, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul membrilor acestuia. – Din fr. coopter, lat. cooptare.

coopta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: fr coopter, lat cooptare] A primi pe cineva într-un colectiv.

cooptațiune sf [At: DA ms / Pl: ~ni / E: fr cooptation, lat cooptatio] (Înv) Cooptare.

COOPTÁ, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul acestuia. – Din fr. coopter, lat. cooptare.

COOPTÁ, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv (birou de organizație, comitet etc.) prin voința membrilor acestuia.

COOPTÁ vb. I. tr. A alege, a primi pe cineva într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința membrilor acestuia. [Pron. co-op-. / < fr. coopter].

COOPTÁ vb. tr. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voința membrilor acestuia. (< fr. coopter, lat. cooptare)

A COOPTÁ ~éz tranz. (persoane) A primi într-o colectivitate cu consimțământul membrilor acesteia (în vederea colaborării). [Sil. co-op-] /<fr. coopter, lat. cooptare

*cooptațiúne f. (lat. cooptátio, -ónis). Admitere extraordinară fără formalitățĭ într’un corp. – Și -áție și -áre.

*cooptéz v. tr. (lat. cooptare. V. optez). Admit pin cooptare: a coopta pe cineva într’o societate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cooptáre s. f., g.-d. art. cooptắrii; pl. cooptắri

cooptáre s. f. (sil. co-op-) → optare

cooptá (a ~) vb., ind. prez. 3 coopteáză

cooptá vb. (sil. co-op-), ind. prez. 1 sg. cooptéz, 3 sg. și pl. coopteáză

arată toate definițiile

Intrare: cooptare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooptare
  • cooptarea
plural
  • cooptări
  • cooptările
genitiv-dativ singular
  • cooptări
  • cooptării
plural
  • cooptări
  • cooptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coopta
  • silabație: co-op- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coopta
  • cooptare
  • cooptat
  • cooptatu‑
  • cooptând
  • cooptându‑
singular plural
  • cooptea
  • cooptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cooptez
(să)
  • cooptez
  • cooptam
  • cooptai
  • cooptasem
a II-a (tu)
  • cooptezi
(să)
  • cooptezi
  • cooptai
  • cooptași
  • cooptaseși
a III-a (el, ea)
  • cooptea
(să)
  • coopteze
  • coopta
  • cooptă
  • cooptase
plural I (noi)
  • cooptăm
(să)
  • cooptăm
  • cooptam
  • cooptarăm
  • cooptaserăm
  • cooptasem
a II-a (voi)
  • cooptați
(să)
  • cooptați
  • cooptați
  • cooptarăți
  • cooptaserăți
  • cooptaseți
a III-a (ei, ele)
  • cooptea
(să)
  • coopteze
  • cooptau
  • coopta
  • cooptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cooptare

  • 1. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: primire attach_file un exemplu
    exemple
    • Cooptarea a noi membri în comitetul sindical.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi coopta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

coopta

  • 1. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul membrilor acestuia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: primi (vb.)

etimologie: